Din aceeasi categorie
|
Cine au fost Constantin si Elena! 740 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Justinian cel Mare, imparatul care nu dormea niciodata 3.239 vizite - 0 comentarii adaugat de agata |
||||||||||||||||||
|
Sarbatoarea Sfantului Gheorghe 1.333 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
1/6. Imparatul Constantin cel Mare si Sfant | Episod.1 | 1.313 vizite - 0 comentarii adaugat de matei |
||||||||||||||||||
|
2/6. Imparatul Constantin cel Mare si Sfant | Episod.2 | 948 vizite - 0 comentarii adaugat de matei |
||||||||||||||||||
|
3/6. Imparatul Constantin cel Mare si Sfant | Episod.3 | 1.092 vizite - 0 comentarii adaugat de matei |
||||||||||||||||||
|
4/6. Imparatul Constantin cel Mare si Sfant | Episod 4 | 1.002 vizite - 0 comentarii adaugat de matei |
||||||||||||||||||
|
5/6. Imparatul Constantin cel Mare si Sfant | Episod 5 | 977 vizite - 0 comentarii adaugat de matei |
||||||||||||||||||
|
6/6. Imparatul Constantin cel Mare si Sfant | Episod 6 | 890 vizite - 0 comentarii adaugat de matei |
||||||||||||||||||
|
Sfantul Valentin 1.119 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Constantin cel Mare, imparatul pagan si crestin
| Adaugat de agata | 24.04.2015 |  Adauga
la favorite |
1.381 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteDomnia lui Constantin a marcat o evolutie interesanta a puterii imperiale. Sursele sunt contradictorii in ceea ce-l priveste: in vreme ce crestinii il elogiaza ca pe un colos al istoriei, paganii il condamna pentru distrugerea sistemului traditional de guvernare.
In epoca bizantina atat Constantin cat si Elena devin figuri emblematice si cvasi-legendare. Ba mai mult, o serie de imparati preiau simbolic titlul de ‘Noul Constantin’.
Dar pe monede avem o imagine usor diferita a imparatului. Constantin se pare ca a construit treptat un sistem crae a inceput cu pozitia de tetrarh si a culminat cu abandonarea sa.
In cautarea legitimitatii
La inceput lui Constantin ii lipseste de fapt legitimitatea. Este un uzurpator, iar intreaga perioada pana la 317 este sacrificata incercarii de a depasi conditia si de a deveni un imparat legitim. In acest sens imparatul se foloseste de propaganda intensa de pe monede, din inscriptii si panegirice care il descriu drept protejatul zeilor sau eliberatorul Romei de sub tirania lui Maxentius.
Constantin se prezinta ca salvator al statului, o imagine a propagandei imperiale care persista inca de la Augustus si devine tot mai puternica in timpul anarhiei militare din secolul al III-lea. In istoriografia constantiniana cel care se dovedeste a fi decisiv este momentul 312, mai precis batalia de la Pons Milvius din 28 octombrie. Eusebius din Caesareea povesteste, ceva mai tarziu, viziunea dinaintea bataliei din perspectiva crestina, episod care probabil incearca sa justifice politca religioasa de mai tarziu a imparatului. Din acest moment incepe reorientarea religioasa, anul 315 marcand aparitia pentru prima data pe un document oficial a chrismonului, simbol crestin, pe coiful lui Constantin reprezentat pe un medalion turnat la Ticinum.
Nu este exclus ca in secolul al III-lea si pe la inceputul celui de-al IV-lea sa fi existat chiar o confuzie intre cultul lui Sol Invictus si cel crestin, Iisus fiind Sol Iustitiae. Un alt aspect important comun celor doua perspective religioase este ideea de mimesis, cu origini in Orientul Apropiat. Pe scurt, lumea pamanteasca era doar o imagine a celei divine, iar conducatorii, pastratorii ordinii divine, erau perceputi ca pastorii turmei de supusi. Imitau zeii cu care se asociau, adoptandu-le atributele. Bataliile nu se purtau doar pe pamant, ci si in pe taramul de sus, astfel ca protectia unuia dintre zei putea asigura victoria de pe pamant. Ideea capata tot mai multa aderenta odata cu dezvoltarea neoplatonismului.
Produs al epocii sale, Constantin nu face exceptie de la regula : dorea pur si simplu protectia celei mai puternice divinitati. Fie ca era vorba despre Marte, Sol sau Iisus, nu prea conta pentru el. Ce conta cu adevarat era ca acel zeu sa-i aduca victoria. Panegiristii s-au adaptat la aceste schimbari, , pomenindu-l in 310 pe Apollo iar in 313 evitand zeii pagani. Confuzia dintre Sol si Iisus se poate observa daca privim arcul triumfal ridicat la Roma dupa victoria asupra lui Maxentius : vom gasi simboluri solare, Sol avand chiar un bust pe arhitrava estica. Doar dupa 330 putem presupune ca simbolurile pagane dispar de-a dreptul din ideologia constantiniana.
Propaganda nu se rezuma doar la tematica religioasa, ci si la predecesori. Deja l-am pomenit pe Claudius al II-lea Gothicus. Imparatul il mai are ca model pe Traian, caruia ii ridica statui, iar pe monede apare cu trasaturile sale. Constantin se foloseste de genealogia fictiva in competitia cu celalalt August, Licinius, care la randul sau pretinde descendenta din Filip Arabul. In 324 se clarifica lucrurile, batalia de la Chrisopolys lasandu-l pe Constantin singur in fruntea Imperiului roman. Dupa victorie, acesta adopta diadema ca simbol al puterii absolute, marcand o elenizare completa a monarhiei romane, proces inceput inca de la Augustus. Acum imparatul poate incepe organizarea imperiului in conformitate cu noile realitati politice si religioase. Din 326 apare reprezentat chiar cu nimbul specific vechilor zei, deci o fiinta supranaturala, superioara restului umanitatii. Nu mai este un princeps, ci un dominus, incredintat cu puterea absoluta pe pamant.
Sursa:Historia.ro
In epoca bizantina atat Constantin cat si Elena devin figuri emblematice si cvasi-legendare. Ba mai mult, o serie de imparati preiau simbolic titlul de ‘Noul Constantin’.
Dar pe monede avem o imagine usor diferita a imparatului. Constantin se pare ca a construit treptat un sistem crae a inceput cu pozitia de tetrarh si a culminat cu abandonarea sa.
In cautarea legitimitatii
La inceput lui Constantin ii lipseste de fapt legitimitatea. Este un uzurpator, iar intreaga perioada pana la 317 este sacrificata incercarii de a depasi conditia si de a deveni un imparat legitim. In acest sens imparatul se foloseste de propaganda intensa de pe monede, din inscriptii si panegirice care il descriu drept protejatul zeilor sau eliberatorul Romei de sub tirania lui Maxentius.
Constantin se prezinta ca salvator al statului, o imagine a propagandei imperiale care persista inca de la Augustus si devine tot mai puternica in timpul anarhiei militare din secolul al III-lea. In istoriografia constantiniana cel care se dovedeste a fi decisiv este momentul 312, mai precis batalia de la Pons Milvius din 28 octombrie. Eusebius din Caesareea povesteste, ceva mai tarziu, viziunea dinaintea bataliei din perspectiva crestina, episod care probabil incearca sa justifice politca religioasa de mai tarziu a imparatului. Din acest moment incepe reorientarea religioasa, anul 315 marcand aparitia pentru prima data pe un document oficial a chrismonului, simbol crestin, pe coiful lui Constantin reprezentat pe un medalion turnat la Ticinum.
Nu este exclus ca in secolul al III-lea si pe la inceputul celui de-al IV-lea sa fi existat chiar o confuzie intre cultul lui Sol Invictus si cel crestin, Iisus fiind Sol Iustitiae. Un alt aspect important comun celor doua perspective religioase este ideea de mimesis, cu origini in Orientul Apropiat. Pe scurt, lumea pamanteasca era doar o imagine a celei divine, iar conducatorii, pastratorii ordinii divine, erau perceputi ca pastorii turmei de supusi. Imitau zeii cu care se asociau, adoptandu-le atributele. Bataliile nu se purtau doar pe pamant, ci si in pe taramul de sus, astfel ca protectia unuia dintre zei putea asigura victoria de pe pamant. Ideea capata tot mai multa aderenta odata cu dezvoltarea neoplatonismului.
Produs al epocii sale, Constantin nu face exceptie de la regula : dorea pur si simplu protectia celei mai puternice divinitati. Fie ca era vorba despre Marte, Sol sau Iisus, nu prea conta pentru el. Ce conta cu adevarat era ca acel zeu sa-i aduca victoria. Panegiristii s-au adaptat la aceste schimbari, , pomenindu-l in 310 pe Apollo iar in 313 evitand zeii pagani. Confuzia dintre Sol si Iisus se poate observa daca privim arcul triumfal ridicat la Roma dupa victoria asupra lui Maxentius : vom gasi simboluri solare, Sol avand chiar un bust pe arhitrava estica. Doar dupa 330 putem presupune ca simbolurile pagane dispar de-a dreptul din ideologia constantiniana.
Propaganda nu se rezuma doar la tematica religioasa, ci si la predecesori. Deja l-am pomenit pe Claudius al II-lea Gothicus. Imparatul il mai are ca model pe Traian, caruia ii ridica statui, iar pe monede apare cu trasaturile sale. Constantin se foloseste de genealogia fictiva in competitia cu celalalt August, Licinius, care la randul sau pretinde descendenta din Filip Arabul. In 324 se clarifica lucrurile, batalia de la Chrisopolys lasandu-l pe Constantin singur in fruntea Imperiului roman. Dupa victorie, acesta adopta diadema ca simbol al puterii absolute, marcand o elenizare completa a monarhiei romane, proces inceput inca de la Augustus. Acum imparatul poate incepe organizarea imperiului in conformitate cu noile realitati politice si religioase. Din 326 apare reprezentat chiar cu nimbul specific vechilor zei, deci o fiinta supranaturala, superioara restului umanitatii. Nu mai este un princeps, ci un dominus, incredintat cu puterea absoluta pe pamant.
Sursa:Historia.ro
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.