Din aceeasi categorie
|
MARI TRADARI CARE AU SCHIMBAT ISTORIA ROMANILOR 66 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mormantul lui Isus 347 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Rusia - Istoria unui Imperiu 527 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Deportatii: Un tren in necunoscut ( 229 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria complicata a aurului | Puterea Aurului 146 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Partea II – Cerul coborat pe Pamant 820 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria OZN-rilor 465 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
20 cele mai misterioase descoperiri subterane din lume 69 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
Bizantul, imperiul pierdut-Cerul coborat pe pamant 554 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Orientului Mijlociu -p.2-5 1.608 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cinema >> Stiinta, documentare
Istoria armelor de foc
| Adaugat de Cozana | 17.06.2020 |  Adauga
la favorite |
314 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteOriginea armelor de foc este destul de obscura, dar nu exista indoiala ca poporul chinez a folosit praful de pusca pentru arme pirotehnice inca de la inceputul secolului XI, iar formula pulberii negre a ajuns in vestul Europei, posibil pe filiera araba, la mijlocul secolului XIII. Cele mai vechi dovezi palpabile ale existentei unei arme de foc sunt o ordonanta florentina din 1326, in care se negocia fabricarea unui tun, precum si manuscrisul lui Walter de Milemete “De Nobilitatibus, Sapientiis et Prudentiis Regnum" datat 1327.
La primele arme de foc, sistemele de aprindere erau primitive, facandu-se cu ajutorul carbunilor aprinsi sau al unui fier inrosit, arma avand ca accesoriu o mica tigaie metalica, plina cu jar de carbune. Aparitia mecanismului de dare a focului cu fitil, la inceputul anilor 1400, a fost un mare pas inainte in evolutia armelor. Tragatorul putea aprinde incarcatura cu ajutorul unui mecanism care deplasa un fitil aprins intr-o incarcatura de initiere. Acest lucru a permis luptatorilor o mai mare mobilitate, in secolele XV-XVI aparand corpurile de archebuzieri si muschetari.
In timpul luptei de la Morat (1476 ) si a asediului Arrasului (1477) a fost folosita archebuza, care lansa proiectile cu ajutorul unei incarcaturi de praf de pusca aprinsa cu un fitil. Era o arma destul de grea, pentru manevrarea careia era nevoie de doi barbati; pentru a trage, era sprijinita pe o furca infipta in pamant. Se putea trage un foc la interval de doua pana la cinci minute, la distanta de 100-200 m.
Proiectilul, de o forma aproximativ sferica, era impins prin gura tevii peste o incarcatura de praf de pusca. La capatul tevii exista un mic orificiu care se continua printr-o placa semisferica de mici dimensiuni ce era umpluta cu o alta cantitate de praf de pusca. Acesta era aprins manual, aruncand astfel proiectilul.
Piedica cu rotita – wheel-lock
rotita si cremene
Mecanismul de dare a focului cu rotita si cremene, atribuit ca inventie lui Leonardo da Vinci, a rezolvat problema portului armelor incarcate si gata de executare a focului, fara primejdia ca jarul fitilului sa se stinga. Ceasornicarul german Jean Kiefus construieste archebuza cu rotita, care va fi perfectionata prin folosirea placii de cremene.
Mecanismul se arma prin invartirea unei rotite, ca de ceas, cocosul se muta in pozitia de tragere iar mecanismul cu roata si cu cremene producea scantei in placa semisferica cu pulbere a armei, fapt care ii permitea tragatorului sa tina arma in toc pana in momentul in care dorea sa traga.
In 1525, in lupta de la Pavia, spaniolii au folosit o alta arma, muscheta, mai grea decat archebuza, dar si mai puternica. In secolul al XVII-lea i se reduce calibrul si devine mult mai usoara, putand fi suprimata furca infipta in pamant, pe care se sprijinea. Pentru a mari viteza si precizia tirului sunt folosite gloante putin mai groase decat gura de foc, indesate pe teava cu o vergea metalica. Pentru a scurta aceasta operatie, apar arme cu teava mai scurta, care prefigureaza carabinele.
Piedica cu cremene – flintlock
cremene si amnar
Pusca cu cremene si amnar apare in Franta, injurul anului 1630. Se incarca pe teava, avea o placuta de cremene si tragea un foc la doua minute. Diferenta fata de mecanismul cu rotita este ca tigaia ramanea fixa, iar cocosul, tinand bucata de cremene se arma (tensiona) si apoi, eliberat, lovea in tigaie producand scanteia care aprindea praful de pusca din tigaie, iar printr-o gaura de lumina intre compartimentul tigaii si teava pustii, se aprindea si praful de pusca de pe teava, lansand cartusul. In 1703, Vauban ii adauga baioneta si folosirea ei se generalizeaza.
In paralel, si tevile armelor sufera modificari importante. Ghinturile, create initial de armurieri pentru a prelua reziduurile de pulbere arsa si a preveni ancrasarea tevilor, s-au dovedit a fi un element esential atat in imbunatatirea preciziei tirului, cat si in imbunatatirea balisticii exterioare a proiectilelor, imprimand glontului o miscare de rotatie, astfel stabilizandu-i pe traiectoria, marind considerabil precizia tirului.
Declansarea cu percutie
Aparitia sistemului de aprindere cu capsa a revolutionat inca o data armele de foc. Ideea de a folosi fulminatul de mercur pentru a aprinde, prin lovire, o incarcatura de pulbere, apartine reverendului Alexander John Forsyth (1768-1843), preot din Aberdeenshire, dar un pasionat mecanic si chimist amator. Datorita inventiei sale, armele si incarcatura lor nu mai depindeau de conditiile atmosferice. Armele puteau fi purtate incarcate in siguranta, focul si reincarcarea se puteau executa mult mai rapid. Din punct de vedere militar, efectele au fost covarsitoare, arta razboiului capatand noi valente.
Secolul XIX, este perioada de maxima dezvoltare a fabricarii armelor de foc, mii de inventii, inovatii, proiecte si incercari aducand armele in configuratia pe care o cunoastem azi.
percutieIn 1845, francezul M. Flobert inventeaza munitia ce-i poarta numele, precum si categoria de arme de agrement care este larg raspandita si astazi.
La mijlocul secolului XIX, pentru ca mici grupuri de albi sa lupte mai eficient impotriva indienilor, superiori numeric, a fost pusa la punct prima carabina cu repetitie.
La scurta vreme, in 1867, colonelul Edward M. Boxer inventeaza cartusul cu percutie centrala si capsa de initiere ce-i poarta numele.
Francezii inventeaza, in 1884, pulberile pe baza de nitroceluloza, iar Franta este prima tara care adopta pulberea fara fum pentru armele militare, in 1886.
Pistolul
Pistolul a aparut ca arma a cavaleriei, o arma de foc care se folosea cu o singura mana, cealalta ramanand libera pentru controlul fraielor calului. Pistoalele din perioada 1400-1700 reflectau, in general, tehnologia disponibila muschetelor – foc unic si incarcare pe gura tevii – fiind la inceput concepute pentru suplimentarea armelor mai puternice cu reazem pe umar.
Inovatiile privind mecanismele de declansare, precum sistemele de „piedica cu roata", „piedica cu cremene" si mai tarziu „declansarea cu percutie" au fost esentiale pentru ca pistolul sa fie pregatit de tragere in timpul luptei. Anterior, pentru a se aprinde incarcatura de praf de pusca, tragatorul trebuia sa aiba in permanenta la el un snur aprins numit „fitil".
O aparitie notabila este si primul revolver cu capsa, in 1836, inventat de colonelul american Samuel Colt. Revolverul Colt se diferentia de alte revolvere prin doua aspecte importante. In primul rand, mecanismul inventat de Colt rotea cilindrul pentru alinierea urmatorului locas in momentul ridicarii cocosului. Acest fapt nu numai ca furniza o cale sigura, mecanica, de aliniere a locasului cu teava, dar, in acelasi timp, elimina o faza din secventa de tragere a pistolului. Mai inainte, tragerea cocosului si rotirea cilindrului reprezentau doua miscari separate.
Nu dupa mult timp, in 1857, americanii Horace Smith si Daniel Wesson produc primul revolver care folosea cartuse independente cu tub metalic.
semi-automat BrowningPistolul automat a aparut tot in anii 1850, chiar in perioada in care ruda sa mai mare, pusca, invata sa se incarce automat. Cele mai folosite tipuri, reprezentand Luger-ul german si Browning-ul American, foloseau in mod inovator forta reculului pentru aruncarea cartusului gol si aducerea pe teava a unui nou glont dintr-un incarcator cu arc plasat in maner. Aceste pistoale au inlocuit revolverul ca arma perfecta a armatei, acesta fiind folosit in continuare ca arma de autoaparare, in cazul absentei unei arme de calibru mare.
La primele arme de foc, sistemele de aprindere erau primitive, facandu-se cu ajutorul carbunilor aprinsi sau al unui fier inrosit, arma avand ca accesoriu o mica tigaie metalica, plina cu jar de carbune. Aparitia mecanismului de dare a focului cu fitil, la inceputul anilor 1400, a fost un mare pas inainte in evolutia armelor. Tragatorul putea aprinde incarcatura cu ajutorul unui mecanism care deplasa un fitil aprins intr-o incarcatura de initiere. Acest lucru a permis luptatorilor o mai mare mobilitate, in secolele XV-XVI aparand corpurile de archebuzieri si muschetari.
In timpul luptei de la Morat (1476 ) si a asediului Arrasului (1477) a fost folosita archebuza, care lansa proiectile cu ajutorul unei incarcaturi de praf de pusca aprinsa cu un fitil. Era o arma destul de grea, pentru manevrarea careia era nevoie de doi barbati; pentru a trage, era sprijinita pe o furca infipta in pamant. Se putea trage un foc la interval de doua pana la cinci minute, la distanta de 100-200 m.
Proiectilul, de o forma aproximativ sferica, era impins prin gura tevii peste o incarcatura de praf de pusca. La capatul tevii exista un mic orificiu care se continua printr-o placa semisferica de mici dimensiuni ce era umpluta cu o alta cantitate de praf de pusca. Acesta era aprins manual, aruncand astfel proiectilul.
Piedica cu rotita – wheel-lock
rotita si cremene
Mecanismul de dare a focului cu rotita si cremene, atribuit ca inventie lui Leonardo da Vinci, a rezolvat problema portului armelor incarcate si gata de executare a focului, fara primejdia ca jarul fitilului sa se stinga. Ceasornicarul german Jean Kiefus construieste archebuza cu rotita, care va fi perfectionata prin folosirea placii de cremene.
Mecanismul se arma prin invartirea unei rotite, ca de ceas, cocosul se muta in pozitia de tragere iar mecanismul cu roata si cu cremene producea scantei in placa semisferica cu pulbere a armei, fapt care ii permitea tragatorului sa tina arma in toc pana in momentul in care dorea sa traga.
In 1525, in lupta de la Pavia, spaniolii au folosit o alta arma, muscheta, mai grea decat archebuza, dar si mai puternica. In secolul al XVII-lea i se reduce calibrul si devine mult mai usoara, putand fi suprimata furca infipta in pamant, pe care se sprijinea. Pentru a mari viteza si precizia tirului sunt folosite gloante putin mai groase decat gura de foc, indesate pe teava cu o vergea metalica. Pentru a scurta aceasta operatie, apar arme cu teava mai scurta, care prefigureaza carabinele.
Piedica cu cremene – flintlock
cremene si amnar
Pusca cu cremene si amnar apare in Franta, injurul anului 1630. Se incarca pe teava, avea o placuta de cremene si tragea un foc la doua minute. Diferenta fata de mecanismul cu rotita este ca tigaia ramanea fixa, iar cocosul, tinand bucata de cremene se arma (tensiona) si apoi, eliberat, lovea in tigaie producand scanteia care aprindea praful de pusca din tigaie, iar printr-o gaura de lumina intre compartimentul tigaii si teava pustii, se aprindea si praful de pusca de pe teava, lansand cartusul. In 1703, Vauban ii adauga baioneta si folosirea ei se generalizeaza.
In paralel, si tevile armelor sufera modificari importante. Ghinturile, create initial de armurieri pentru a prelua reziduurile de pulbere arsa si a preveni ancrasarea tevilor, s-au dovedit a fi un element esential atat in imbunatatirea preciziei tirului, cat si in imbunatatirea balisticii exterioare a proiectilelor, imprimand glontului o miscare de rotatie, astfel stabilizandu-i pe traiectoria, marind considerabil precizia tirului.
Declansarea cu percutie
Aparitia sistemului de aprindere cu capsa a revolutionat inca o data armele de foc. Ideea de a folosi fulminatul de mercur pentru a aprinde, prin lovire, o incarcatura de pulbere, apartine reverendului Alexander John Forsyth (1768-1843), preot din Aberdeenshire, dar un pasionat mecanic si chimist amator. Datorita inventiei sale, armele si incarcatura lor nu mai depindeau de conditiile atmosferice. Armele puteau fi purtate incarcate in siguranta, focul si reincarcarea se puteau executa mult mai rapid. Din punct de vedere militar, efectele au fost covarsitoare, arta razboiului capatand noi valente.
Secolul XIX, este perioada de maxima dezvoltare a fabricarii armelor de foc, mii de inventii, inovatii, proiecte si incercari aducand armele in configuratia pe care o cunoastem azi.
percutieIn 1845, francezul M. Flobert inventeaza munitia ce-i poarta numele, precum si categoria de arme de agrement care este larg raspandita si astazi.
La mijlocul secolului XIX, pentru ca mici grupuri de albi sa lupte mai eficient impotriva indienilor, superiori numeric, a fost pusa la punct prima carabina cu repetitie.
La scurta vreme, in 1867, colonelul Edward M. Boxer inventeaza cartusul cu percutie centrala si capsa de initiere ce-i poarta numele.
Francezii inventeaza, in 1884, pulberile pe baza de nitroceluloza, iar Franta este prima tara care adopta pulberea fara fum pentru armele militare, in 1886.
Pistolul
Pistolul a aparut ca arma a cavaleriei, o arma de foc care se folosea cu o singura mana, cealalta ramanand libera pentru controlul fraielor calului. Pistoalele din perioada 1400-1700 reflectau, in general, tehnologia disponibila muschetelor – foc unic si incarcare pe gura tevii – fiind la inceput concepute pentru suplimentarea armelor mai puternice cu reazem pe umar.
Inovatiile privind mecanismele de declansare, precum sistemele de „piedica cu roata", „piedica cu cremene" si mai tarziu „declansarea cu percutie" au fost esentiale pentru ca pistolul sa fie pregatit de tragere in timpul luptei. Anterior, pentru a se aprinde incarcatura de praf de pusca, tragatorul trebuia sa aiba in permanenta la el un snur aprins numit „fitil".
O aparitie notabila este si primul revolver cu capsa, in 1836, inventat de colonelul american Samuel Colt. Revolverul Colt se diferentia de alte revolvere prin doua aspecte importante. In primul rand, mecanismul inventat de Colt rotea cilindrul pentru alinierea urmatorului locas in momentul ridicarii cocosului. Acest fapt nu numai ca furniza o cale sigura, mecanica, de aliniere a locasului cu teava, dar, in acelasi timp, elimina o faza din secventa de tragere a pistolului. Mai inainte, tragerea cocosului si rotirea cilindrului reprezentau doua miscari separate.
Nu dupa mult timp, in 1857, americanii Horace Smith si Daniel Wesson produc primul revolver care folosea cartuse independente cu tub metalic.
semi-automat BrowningPistolul automat a aparut tot in anii 1850, chiar in perioada in care ruda sa mai mare, pusca, invata sa se incarce automat. Cele mai folosite tipuri, reprezentand Luger-ul german si Browning-ul American, foloseau in mod inovator forta reculului pentru aruncarea cartusului gol si aducerea pe teava a unui nou glont dintr-un incarcator cu arc plasat in maner. Aceste pistoale au inlocuit revolverul ca arma perfecta a armatei, acesta fiind folosit in continuare ca arma de autoaparare, in cazul absentei unei arme de calibru mare.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.