Din aceeasi categorie
|
Joan Sutherland 931 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Sumi Jo 1.013 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Angela Gheorghiu 1.074 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Balerina Sylvie Guillem sfideaza legile gravitatii 1.210 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Molly Rainford -Ave Maria-Britain's Got Talent 2012 1.045 vizite - 0 comentarii adaugat de Mariana |
||||||||||||||||||
|
Ileana Cotrubas 1.308 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ella Fitzgerald - The First Lady of Song 1.579 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Maria Lataretu 1.387 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Julie Andrews 1.146 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Maia Plisetkaia 1.324 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Alte rubrici >> Vedete
Maria Callas,renumita soprana
| Adaugat de Cozana | 14.01.2014 |  Adauga
la favorite |
1.178 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteMaria Callas in rolul Violettei din opera Traviata.
Maria Callas (n. 2 decembrie 1923, New York, SUA–d. 16 septembrie 1977, Paris, Franta) este numele de artista al Ceciliei Sophia Anna Maria Kalogeropoulos, renumita soprana, considerata de unii drept cea mai mare cantareata de muzica de opera din a doua jumatate a secolului al XX-lea, denumita "La Divina" sau "Regina della lirica".
Maria Callas, provenind dintr-o familie de greci imigrati in Statele Unite ale Americii, Gheorghiou Kalogheropoulos si Evangelia Dimitriades, se naste in New York la 2 decembrie 1923. In 1929, tatal isi schimba numele in Georges Callas si deschide o farmacie in cartierul Manhattan din New York. In copilarie, la varsta de cinci ani, Maria Callas este lovita de un automobil si ramane in stare de coma timp de 22 de zile. Accidentul nu se soldeaza cu urmari, Maria Callas se dezvolta normal si, avand inclinatii pentru muzica, incepe sa ia lectii de pian. In 1937, parintii se despart si mama se intoarce impreuna cu fiica sa in Grecia. In anul urmator, Maria este admisa in Conservatorul din Atena si studiaza mai departe pianul cu Maria Trivella. In acelasi timp ia si lectii de canto iar in 1939 interpreteaza in cadrul unui spectacol pentru studenti rolul lui Santuzza din "Cavalleria Rusticana" de Pietro Mascagni, obtinand Primul Premiu al Conservatorului
Maria Callas a fost educatǎ din punct de vedere muzical in Atena. Initial, mama sa a incercat sa o inscrie la prestigiosul Conservator din Atena, fara succes. La auditie, vocea sa, inca neprelucrata, nu a reusit sa impresioneze, in timp ce directorul Conservatorului, Filoktitis Oikonomidis, a refuzat sa o accepte fǎrǎ pregatirea teoretica (solfegiu). In vara lui 1937, mama sa a vizitat-o pe Maria Trivella la Conservatorul National Grec, solicitandu-i sa o accepte pe Mary (asa cum era numita atunci) contra unei taxe modeste. In 1957, Maria Trivella si-a reamintit prima impresie despre "Mary,o fata foarte grasuta, purtand ochelari mari pentru miopie":
"Tonul vocii sale era cald, liric, intens; se raspandea in jur, stralucind ca o flacara si umpland aerul cu reverberatii melodioase, ca un carillon. Era in orice caz un fenomen uimitor, sau mai degraba un mare talent care necesita control, pregatire tehnica si disciplina stricta pentru a ajunge sa straluceasca la adevarata valoare".
Trivella a fost de acord sa o pregateasca complet pe Callas, renuntand la taxe, dar indata dupa inceperea lectiilor formale si vocale, Trivella a inteles ca Maria nu era o contralto, asa cum a fost prezentata, ci o soprana dramatica. In consecinta, au inceput sa lucreze la extinderea razei vocale si la subtierea timbrului. Trivella si-a amintit de Callas ca "o studenta model. Fanatica, fara compromisuri, dedicata studiului trup si suflet. Progresul sau era fenomenal. Studia cinci sau sase ore pe zi... In sase luni, canta cele mai dificile arii din repertoriul international de opera cu o muzicalitate extraordinara". Pe 11 aprilie 1938, la debutul sau, Callas a incheiat recitalul din sala Parnassos cu un duet din Tosca. Callas a declarat ca Trivella "avea o metoda frantuzeasca, care plasa vocea in nas, mai degraba nazala... iar problema mea era ca nu aveam tonuri joase, care sunt esentiale in belcanto... Iata unde am invatat tonurile joase". Oricum, fiind intervievata de Pierre Desgraupes in cadrul emisiunii L'Invitee Du Dimanche, Callas a atribuit dezvoltarea vocii de piept nu Trivellei, ci urmatoarei profesoare, binecunoscuta soprana de coloratura Elvira de Hidalgo.
Callas a studiat cu Trivella timp de doi ani inainte ca mama sa sa obtina alta auditie la Conservatorul din Atena cu de Hidalgo. Callas a interpretat "Ocean, Monstru Urias". De Hidalgo si-a amintit momentul: "cascade de sunet extravagante, furtunoase, inca necontrolate, dar pline de drama si emotie". Ea a fost de acord sa o accepte ca studenta imediat, dar mama lui Callas a solicitat o amanare de un an, pentru ca Mary sa absolve Conservatorul National si sa inceapa sa lucreze. Pe 2 aprilie 1939, Callas a interpretat rolul Santuzza intr-o productie studenteasca a Cavalleriei Rusticana de Mascagni la Teatrul Olympia, iar in toamna aceluiasi an s-a inscris la Conservatorul din Atena in clasa Elvirei de Hidalgo.
In 1968, Callas a declarat Lordului Harewood: "De Hidalgo avea o pregatire cu adevarat buna, poate ultima cu adevarat buna, in bel canto. Ca tanara de 13 ani, am fost imediat aruncata in bratele sale, insemnand ca am invatat secretele bel canto-ului, care, asa cum stiti, nu inseamna doar a canta frumos. Este un studiu foarte dificil; este un fel de haina stramta pe care trebuie sa ti-o pui, chiar daca iti place sau nu. Trebuie sa inveti sa citesti, sa scrii, sa formezi fraze, cat de bine poti, sa cazi, sa te ranesti, sa revii mereu pe picioarele tale. De Hidalgo avea o metoda, care era adevarata metoda de a invata bel canto, in care indiferent cat de mare este o voce, trebuie facuta usoara, trebuie prelucrata intr-o maniera flexibila, niciodata sa nu atarne in jos. Este o metoda de a mentine vocea usoara si flexibila si de a impinge instrumentul intr-o zona unde sa nu fie prea zgomotos, ci rezonant. Mai este si studiul scalelor, trilurilor, infloriturilor specifice bel canto, care sunt un limbaj de sine statator".
De Hidalgo a declarat mai tarziu despre Callas ca era "un fenomen... Obisnuia sa asculte toate sopranele, mezzosopranele, si tenorii... Era capabila de orice." Insasi Callas a declarat ca : "mergeam la Conservator la 10 dimineata si plecam cu ultimul elev... devorand muzica" 10 ore pe zi. Cand a fost intrebata de profesoara de ce proceda astfel, raspunsul a fost: "pana si cel mai putin talentat elev te poate invata pe tine, cel mai talentat elev, ceva de care sa nu fii capabil".
Incepe astfel cariera de cantareata lirica a Mariei Callas, care va avea o traiectorie fulminanta. Intre 1942 si 1945 interpreteaza diferite roluri pe scena Teatrului Regal de Opera din Atena in operele "Il Mercante di Venezia" de Mario Castelnuovo-Tedesco, "Fidelio" de Ludwig van Beethoven, "Der Bettelstudent" de Carl Millocker si "Tosca" de Giacomo Puccini. In 1945 se intoarce la New York, unde obtine o auditie la "Metropolitan Opera Theater", soldata insa cu un insucces. Continua sa studieze pentru a-si perfectiona tehnica vocala si, in fine, prin intermediul cunoscutului impresar teatral Eddie Bagarozy, este angajata sa cante la Opera din Chicago, unde in ianuarie 1947 debuteaza in rolul principal din "Turandot" de Puccini, fara a inregistra un succes remarcabil.
Revine in Italia la 27 iunie 1947, fiind insotita de faimosul bas Nicola Rossi-Lemeni, prin intermediul caruia vine in contact cu Giovanni Zanatello, director artistic al Arenei din Verona, care tocmai era in cautare de interpreti pentru stagiunea 1947. Zanatello este fascinat de vocea Mariei Callas si ii incredinteaza rolul principal in opera "La Gioconda" de Ponchielli. In Verona cunoaste pe Giovanni Battista Meneghini, industrias bogat si mare amator de muzica, cu care se va casatori la 21 aprilie 1949, desi ii separa o diferenta de varsta de 37 de ani. Meneghini preia si rolul de agent teatral, asigurandu-i contactul cu cele mai importante teatre de opera din Italia.
In 1948 apare pentru prima data in rolul titular din opera "Norma" de Vincenzo Bellini pe scena teatrului din Florenta, cu un succes deosebit. In repertoriul sau memorabil, creatia sa din opera "Norma" va deveni un punct de reper pentru stilul Mariei Callas, interpretarea celebrei arii Casta Diva ramanand neegalata pana astazi. In decembrie 1951 inaugureaza stagiunea lirica la "Teatro alla Scala" din Milano cu opera "I vespri siciliani" de Verdi, un adevarat triumf marcat de aplauze nesfarsite si de strigate de "bis". Urmeaza turnee in Italia (Verona, Venetia, Roma) si la Chicago, "Metropolitan Opera" din New York, "Covent Garden" din Londra cu operele "Lucia di Lammermoor" de Donizetti, "Aida", "Il Trovatore" si "La Traviata" de Verdi, "Norma" de Belini si altele. Celebrul sef de orchestra, Arturo Toscanini, este cucerit de vocea ei si vrea sa-i incredinteze rolul titular in "Macbeth" de Verdi, dar opera nu a fost inclusa in programul "Scalei". Viata Mariei Callas se imparte intre diverse reprezentatii, calatorii si relatii sentimantale, uneori furtunoase, cu regizorul Luchino Visconti, directorul de scena Franco Zeffirelli, tenorul Giuseppe di Stefano.
In anul 1959, este invitata de bogatul armator grec Aristotele Onassis la o croaziera pe yacht-ul sau "Christina", impreuna cu personalitati de frunte din protipendada internationala. Callas se desparte de Meneghini si devine amanta oficiala a lui Onassis. A fost o pasiune "destructiva si violenta", cum a fost definita de ea insasi. Onassis, gelos, o tine departe de activitatea artistica. La insistentele lui Zefirelli, reapare pe scena in 1964 cu "Tosca" la "Covent Garden" (Londra) si apoi cu "Norma" la Paris, dar vocea sa se resimte dupa anii de inactivitate. Inregistreaza inca un succes triumfal in 1965 cu "Tosca" la New York, dupa care urmeaza declinul. La Roma este silita sa intrerupa un spectacol cu "Norma" dupa actul al II-lea, o reprezentatie la Londra cu "Tosca" va fi ultima sa aparite intr-un spectacol de opera. Viata sa privata nu este mai buna. Onassis o paraseste pentru a se casatori cu Jaqueline Kennedy, vaduva presedintelui american John F. Kennedy asasinat la Dallas. In 1973 mai intreprinde un turneu mondial de concerte impreuna cu tenorul Giuseppe di Stefano, care se termina in 1974 la Sapporo in Japonia. Este ultima sa aparitie in public. Maria Callas nu mai este decat umbra aceleia care facea sa delireze publicul, nu mai are simtul scenic, nu mai caracterizeaza personajele, vocea sa care incanta cu timbrul, extensiunea vocala, culoarea si vitalitatea plina de vibratie nu mai este decat o palida amintire a performantelor din trecut. Se retrage la Paris, traieste in singuratate aproape uitata de lume. Moare la 16 septembrie 1977 in varsta de 55 de ani, in circumstante nu tocmai clare. Piatra de mormant de la cimitirul "Pere Lachaise" aminteste de cine a fost Maria Callas. Pentru posteritate au ramas inregistrarile pe discuri cu vocea sa, care a dat viata intr-un mod neegalat atator personaje tragice si nefericite.
Maria Callas (n. 2 decembrie 1923, New York, SUA–d. 16 septembrie 1977, Paris, Franta) este numele de artista al Ceciliei Sophia Anna Maria Kalogeropoulos, renumita soprana, considerata de unii drept cea mai mare cantareata de muzica de opera din a doua jumatate a secolului al XX-lea, denumita "La Divina" sau "Regina della lirica".
Maria Callas, provenind dintr-o familie de greci imigrati in Statele Unite ale Americii, Gheorghiou Kalogheropoulos si Evangelia Dimitriades, se naste in New York la 2 decembrie 1923. In 1929, tatal isi schimba numele in Georges Callas si deschide o farmacie in cartierul Manhattan din New York. In copilarie, la varsta de cinci ani, Maria Callas este lovita de un automobil si ramane in stare de coma timp de 22 de zile. Accidentul nu se soldeaza cu urmari, Maria Callas se dezvolta normal si, avand inclinatii pentru muzica, incepe sa ia lectii de pian. In 1937, parintii se despart si mama se intoarce impreuna cu fiica sa in Grecia. In anul urmator, Maria este admisa in Conservatorul din Atena si studiaza mai departe pianul cu Maria Trivella. In acelasi timp ia si lectii de canto iar in 1939 interpreteaza in cadrul unui spectacol pentru studenti rolul lui Santuzza din "Cavalleria Rusticana" de Pietro Mascagni, obtinand Primul Premiu al Conservatorului
Maria Callas a fost educatǎ din punct de vedere muzical in Atena. Initial, mama sa a incercat sa o inscrie la prestigiosul Conservator din Atena, fara succes. La auditie, vocea sa, inca neprelucrata, nu a reusit sa impresioneze, in timp ce directorul Conservatorului, Filoktitis Oikonomidis, a refuzat sa o accepte fǎrǎ pregatirea teoretica (solfegiu). In vara lui 1937, mama sa a vizitat-o pe Maria Trivella la Conservatorul National Grec, solicitandu-i sa o accepte pe Mary (asa cum era numita atunci) contra unei taxe modeste. In 1957, Maria Trivella si-a reamintit prima impresie despre "Mary,o fata foarte grasuta, purtand ochelari mari pentru miopie":
"Tonul vocii sale era cald, liric, intens; se raspandea in jur, stralucind ca o flacara si umpland aerul cu reverberatii melodioase, ca un carillon. Era in orice caz un fenomen uimitor, sau mai degraba un mare talent care necesita control, pregatire tehnica si disciplina stricta pentru a ajunge sa straluceasca la adevarata valoare".
Trivella a fost de acord sa o pregateasca complet pe Callas, renuntand la taxe, dar indata dupa inceperea lectiilor formale si vocale, Trivella a inteles ca Maria nu era o contralto, asa cum a fost prezentata, ci o soprana dramatica. In consecinta, au inceput sa lucreze la extinderea razei vocale si la subtierea timbrului. Trivella si-a amintit de Callas ca "o studenta model. Fanatica, fara compromisuri, dedicata studiului trup si suflet. Progresul sau era fenomenal. Studia cinci sau sase ore pe zi... In sase luni, canta cele mai dificile arii din repertoriul international de opera cu o muzicalitate extraordinara". Pe 11 aprilie 1938, la debutul sau, Callas a incheiat recitalul din sala Parnassos cu un duet din Tosca. Callas a declarat ca Trivella "avea o metoda frantuzeasca, care plasa vocea in nas, mai degraba nazala... iar problema mea era ca nu aveam tonuri joase, care sunt esentiale in belcanto... Iata unde am invatat tonurile joase". Oricum, fiind intervievata de Pierre Desgraupes in cadrul emisiunii L'Invitee Du Dimanche, Callas a atribuit dezvoltarea vocii de piept nu Trivellei, ci urmatoarei profesoare, binecunoscuta soprana de coloratura Elvira de Hidalgo.
Callas a studiat cu Trivella timp de doi ani inainte ca mama sa sa obtina alta auditie la Conservatorul din Atena cu de Hidalgo. Callas a interpretat "Ocean, Monstru Urias". De Hidalgo si-a amintit momentul: "cascade de sunet extravagante, furtunoase, inca necontrolate, dar pline de drama si emotie". Ea a fost de acord sa o accepte ca studenta imediat, dar mama lui Callas a solicitat o amanare de un an, pentru ca Mary sa absolve Conservatorul National si sa inceapa sa lucreze. Pe 2 aprilie 1939, Callas a interpretat rolul Santuzza intr-o productie studenteasca a Cavalleriei Rusticana de Mascagni la Teatrul Olympia, iar in toamna aceluiasi an s-a inscris la Conservatorul din Atena in clasa Elvirei de Hidalgo.
In 1968, Callas a declarat Lordului Harewood: "De Hidalgo avea o pregatire cu adevarat buna, poate ultima cu adevarat buna, in bel canto. Ca tanara de 13 ani, am fost imediat aruncata in bratele sale, insemnand ca am invatat secretele bel canto-ului, care, asa cum stiti, nu inseamna doar a canta frumos. Este un studiu foarte dificil; este un fel de haina stramta pe care trebuie sa ti-o pui, chiar daca iti place sau nu. Trebuie sa inveti sa citesti, sa scrii, sa formezi fraze, cat de bine poti, sa cazi, sa te ranesti, sa revii mereu pe picioarele tale. De Hidalgo avea o metoda, care era adevarata metoda de a invata bel canto, in care indiferent cat de mare este o voce, trebuie facuta usoara, trebuie prelucrata intr-o maniera flexibila, niciodata sa nu atarne in jos. Este o metoda de a mentine vocea usoara si flexibila si de a impinge instrumentul intr-o zona unde sa nu fie prea zgomotos, ci rezonant. Mai este si studiul scalelor, trilurilor, infloriturilor specifice bel canto, care sunt un limbaj de sine statator".
De Hidalgo a declarat mai tarziu despre Callas ca era "un fenomen... Obisnuia sa asculte toate sopranele, mezzosopranele, si tenorii... Era capabila de orice." Insasi Callas a declarat ca : "mergeam la Conservator la 10 dimineata si plecam cu ultimul elev... devorand muzica" 10 ore pe zi. Cand a fost intrebata de profesoara de ce proceda astfel, raspunsul a fost: "pana si cel mai putin talentat elev te poate invata pe tine, cel mai talentat elev, ceva de care sa nu fii capabil".
Incepe astfel cariera de cantareata lirica a Mariei Callas, care va avea o traiectorie fulminanta. Intre 1942 si 1945 interpreteaza diferite roluri pe scena Teatrului Regal de Opera din Atena in operele "Il Mercante di Venezia" de Mario Castelnuovo-Tedesco, "Fidelio" de Ludwig van Beethoven, "Der Bettelstudent" de Carl Millocker si "Tosca" de Giacomo Puccini. In 1945 se intoarce la New York, unde obtine o auditie la "Metropolitan Opera Theater", soldata insa cu un insucces. Continua sa studieze pentru a-si perfectiona tehnica vocala si, in fine, prin intermediul cunoscutului impresar teatral Eddie Bagarozy, este angajata sa cante la Opera din Chicago, unde in ianuarie 1947 debuteaza in rolul principal din "Turandot" de Puccini, fara a inregistra un succes remarcabil.
Revine in Italia la 27 iunie 1947, fiind insotita de faimosul bas Nicola Rossi-Lemeni, prin intermediul caruia vine in contact cu Giovanni Zanatello, director artistic al Arenei din Verona, care tocmai era in cautare de interpreti pentru stagiunea 1947. Zanatello este fascinat de vocea Mariei Callas si ii incredinteaza rolul principal in opera "La Gioconda" de Ponchielli. In Verona cunoaste pe Giovanni Battista Meneghini, industrias bogat si mare amator de muzica, cu care se va casatori la 21 aprilie 1949, desi ii separa o diferenta de varsta de 37 de ani. Meneghini preia si rolul de agent teatral, asigurandu-i contactul cu cele mai importante teatre de opera din Italia.
In 1948 apare pentru prima data in rolul titular din opera "Norma" de Vincenzo Bellini pe scena teatrului din Florenta, cu un succes deosebit. In repertoriul sau memorabil, creatia sa din opera "Norma" va deveni un punct de reper pentru stilul Mariei Callas, interpretarea celebrei arii Casta Diva ramanand neegalata pana astazi. In decembrie 1951 inaugureaza stagiunea lirica la "Teatro alla Scala" din Milano cu opera "I vespri siciliani" de Verdi, un adevarat triumf marcat de aplauze nesfarsite si de strigate de "bis". Urmeaza turnee in Italia (Verona, Venetia, Roma) si la Chicago, "Metropolitan Opera" din New York, "Covent Garden" din Londra cu operele "Lucia di Lammermoor" de Donizetti, "Aida", "Il Trovatore" si "La Traviata" de Verdi, "Norma" de Belini si altele. Celebrul sef de orchestra, Arturo Toscanini, este cucerit de vocea ei si vrea sa-i incredinteze rolul titular in "Macbeth" de Verdi, dar opera nu a fost inclusa in programul "Scalei". Viata Mariei Callas se imparte intre diverse reprezentatii, calatorii si relatii sentimantale, uneori furtunoase, cu regizorul Luchino Visconti, directorul de scena Franco Zeffirelli, tenorul Giuseppe di Stefano.
In anul 1959, este invitata de bogatul armator grec Aristotele Onassis la o croaziera pe yacht-ul sau "Christina", impreuna cu personalitati de frunte din protipendada internationala. Callas se desparte de Meneghini si devine amanta oficiala a lui Onassis. A fost o pasiune "destructiva si violenta", cum a fost definita de ea insasi. Onassis, gelos, o tine departe de activitatea artistica. La insistentele lui Zefirelli, reapare pe scena in 1964 cu "Tosca" la "Covent Garden" (Londra) si apoi cu "Norma" la Paris, dar vocea sa se resimte dupa anii de inactivitate. Inregistreaza inca un succes triumfal in 1965 cu "Tosca" la New York, dupa care urmeaza declinul. La Roma este silita sa intrerupa un spectacol cu "Norma" dupa actul al II-lea, o reprezentatie la Londra cu "Tosca" va fi ultima sa aparite intr-un spectacol de opera. Viata sa privata nu este mai buna. Onassis o paraseste pentru a se casatori cu Jaqueline Kennedy, vaduva presedintelui american John F. Kennedy asasinat la Dallas. In 1973 mai intreprinde un turneu mondial de concerte impreuna cu tenorul Giuseppe di Stefano, care se termina in 1974 la Sapporo in Japonia. Este ultima sa aparitie in public. Maria Callas nu mai este decat umbra aceleia care facea sa delireze publicul, nu mai are simtul scenic, nu mai caracterizeaza personajele, vocea sa care incanta cu timbrul, extensiunea vocala, culoarea si vitalitatea plina de vibratie nu mai este decat o palida amintire a performantelor din trecut. Se retrage la Paris, traieste in singuratate aproape uitata de lume. Moare la 16 septembrie 1977 in varsta de 55 de ani, in circumstante nu tocmai clare. Piatra de mormant de la cimitirul "Pere Lachaise" aminteste de cine a fost Maria Callas. Pentru posteritate au ramas inregistrarile pe discuri cu vocea sa, care a dat viata intr-un mod neegalat atator personaje tragice si nefericite.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.