Din aceeasi categorie
|
Idele lui Marte: Asasinarea lui Caesar 740 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Asasinarea lui Robert F Kennedy 859 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Enigmele asasinarii lui Nicolae Iorga 1.220 vizite - 0 comentarii adaugat de info |
||||||||||||||||||
|
Istoria Romaniei - Dacii 2 1.364 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Jack Ruby si asasinarea Presedintelui John F. Kennedy 677 vizite - 0 comentarii adaugat de dobre |
||||||||||||||||||
|
Jack Spintecatorul - Legenda care infioara /Subtitrat RO 1.196 vizite - 0 comentarii adaugat de MARCU |
||||||||||||||||||
|
Lucky Luciano - Gangsterul Americii 1.259 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Cadouri de Craciun pentru barbati 1.069 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Conspiratia asasinari lui John Fitzgerald Kennedy 1.380 vizite - 0 comentarii adaugat de maria |
||||||||||||||||||
|
Cine a inventat CHIPSURI ? 904 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Asasinarea lui Cezar: cine a planuit, de fapt, crima?
| Adaugat de luca | 26.02.2016 |  Adauga
la favorite |
953 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteTimp de secole ni s-a spus ca cei doi senatori romani pe nume Brutus si Cassius s-au aflat in spatele complotului de a-l ucide pe Iulius Cezar pe 15 martie. Dar este oare aceasta intreaga poveste? E posibil ca adevaratul uneltitor sa fi fost de fapt unul dintre cei mai apropiati aliati ai lui Cezar?
Este anul 44 i.Hr., ziua de 15 martie. Senatul se intrunea in acea zi, iar membrii sai asteptau sosirea lui Cezar. Dar acesta se hotarase sa nu vina – din motive de sanatate, se spune, dar motivul real a fost sotia sa, Calpurnia, care se panicase din cauza unor semne rele. „Ce spui, Cezar?
Oare cineva de statura ta va lua in seamna visele unei femei si semnele oamenilor fara minte?" Sunt cuvintele lui Decimus Iunius Brutus Albinus catre Cezar. Asa l-a facut sa se razgandeasca: Cezar a decis, in cele din urma, sa participe la sedinta Senatului, chiar si numai pentru a anunta amanarea acesteia pentru o alta data. Ce nu stia e ca mai bine de 60 de uneltitori il asteptau acolo, cu pumnalele ascunse sub robe.
Decimus stia insa acest lucru prea bine: era, in fond, unul dintre liderii conspiratiei, iar actiunile sale din acea dimineata aveau sa schimbe cursul istoriei.
Motivele asasinarii
Cezar a ramas la Roma intre octombrie 45 i.Hr. si martie 44 i.Hr. – cea mai indelungata sedere a sa aici in multi ani. N-a facut niciodata public un program clar, dar actiunile sale dadeau de inteles ca urma sa schimbe maniera de guvernare a Romei. Se comporta din ce in ce mai autoritar si si-a luat titlul, nemaiintalnit in istoria cetatii, de Dictator pe viata. A pastrat magistraturile republicane traditionale, dar alegerile devenisera deja simple formalitati: puterea de numire in functii o detinea de fapt Cezar. Consulii, pretorii si senatorii au vazut cum puterea se transfera catre secretarii si consilierii lui Cezar, chiar daca unii abia devenisera cetateni romani de drept; unii erau chiar fosti sclavi. Cezar nu era rege, dar obtinuse o putere echivalenta cu cea a unui monarh.
Mai exista o problema: ce se va intampla dupa moartea lui Cezar? Pentru criticii sai, favorurile pe care i le facea lui Octavian aduceau pericolul fondarii unei dinastii.
Unii romanii raspundeau la puterea din ce in ce mai mare a lui Cezar cu lingusiri. Ii acordau foarte multe titluri onorifice, numindu-l chiar zeu. Altii, insa, au decis ca el trebuia oprit si au hotarat sa-l asasineze, spunand ca actioneaza in numele Republicii si al Libertatii, si impotriva unei monarhii in devenire.
Adevarul era insa ca acestia vedeau in puterea lui Cezar o amenintare directa la propriile lor privilegii.
Casa Senatului se poate vedea si astazi in Forul roman si multi vizitatori presupun ca aici a fost ucis Cezar.
Insa crima nu a avut loc aici, si nici pe Capitoliu, ca in piesa lui Shakespeare. Asasinatul a fost comis in Casa Senatului a lui Pompei, marele rival al lui Cezar. Aceasta facea parte dintr-un complex imens ce includea un teatru, un parc, magazine s.a. De 15 martie, aici aveau loc jocuri ale gladiatorilor, fapt folosit de Decimus drept scuza pentru a-si trimite trupa de gladiatori in apropiere de Casa Senatului.
Insa adevaratul lor scop acolo era de a servi drept forta de securitate in caz ca ceva nu mergea conform planlui.
Pentru a preveni acest lucru, asasinii au trebuit sa actioneze foarte repede, izolandu-si victima inainte de a lovi. Chiar inainte ca Cezar sa-si ocupe locul pe scaun, cativa dintre complotisti s-au asezat in spatele lui, in timp ce altii au venit in jurul sau pentu a-i distrage atentia. De fapt, ei au format un perimetru in jurul lui Cezar. Apoi au pornit la atac.
Tillius Cimber, un fost soldat pe care Cezar il ajutase in trecut, a tras de toga victimei, iar la acest semnal ceilalti au scos cutitele.
Cezar s-a adresat imediat lui Cimber – „Dar asta e violenta!" - si l-a injurat pe Publius Servilius Casca, care a lovit primul. Dar nu a spus niciodata „Si tu, Brutus?" – aceste cuvinte sunt o inventie a Renasterii. Unii autori antici au scris despre un zvon potrivit caruia Cezar ar fi rostit cuvintele „Si tu, copile?", dar si ei se indoiau ca acest fapt ar fi fost adevarat.
Intre timp, Trebonius fusese insarcinat sa-l tina de vorba pe Marc Antoniu la usa cladirii. Antoniu era un veteran respectat, considerat puternic si periculos, si un om loial lui Cezar. Daca s-ar fi aflat in camera crimei, ar fi sarit cu siguranta in ajutorul acestuia.
Cu Marc Antoniu tinut departe de locul crimei, Cezar nu a avut cum sa se apere. A murit, probabil, in doar cateva minute din cauza ranilor grave suferite – potrivit surselor, au fost 23 de lovituri de pumnal.
In pofida asasinatului executat cu precizie, disparitia lui Cezar n-a avut efectul scontat de asasini. Roma a fost cuprinsa din nou de un razboi civil, iar complotistii aveau sa fie la randul lor ucisi.
Mai mult decat atat, Republica in numele careia au actionat a pierit, fiind inlocuita de un Imperiu. Astea nu inseamna insa ca complotistii au fost, sa zicem, niste idealisti nesabuiti, ci doar ca abilitatile lor militare, demonstrate in 15 martie, nu erau completate si de o perspicacitate politica, care le-ar fi permis sa intrevada mai bine efectele actiunii lor.
Este anul 44 i.Hr., ziua de 15 martie. Senatul se intrunea in acea zi, iar membrii sai asteptau sosirea lui Cezar. Dar acesta se hotarase sa nu vina – din motive de sanatate, se spune, dar motivul real a fost sotia sa, Calpurnia, care se panicase din cauza unor semne rele. „Ce spui, Cezar?
Oare cineva de statura ta va lua in seamna visele unei femei si semnele oamenilor fara minte?" Sunt cuvintele lui Decimus Iunius Brutus Albinus catre Cezar. Asa l-a facut sa se razgandeasca: Cezar a decis, in cele din urma, sa participe la sedinta Senatului, chiar si numai pentru a anunta amanarea acesteia pentru o alta data. Ce nu stia e ca mai bine de 60 de uneltitori il asteptau acolo, cu pumnalele ascunse sub robe.
Decimus stia insa acest lucru prea bine: era, in fond, unul dintre liderii conspiratiei, iar actiunile sale din acea dimineata aveau sa schimbe cursul istoriei.
Motivele asasinarii
Cezar a ramas la Roma intre octombrie 45 i.Hr. si martie 44 i.Hr. – cea mai indelungata sedere a sa aici in multi ani. N-a facut niciodata public un program clar, dar actiunile sale dadeau de inteles ca urma sa schimbe maniera de guvernare a Romei. Se comporta din ce in ce mai autoritar si si-a luat titlul, nemaiintalnit in istoria cetatii, de Dictator pe viata. A pastrat magistraturile republicane traditionale, dar alegerile devenisera deja simple formalitati: puterea de numire in functii o detinea de fapt Cezar. Consulii, pretorii si senatorii au vazut cum puterea se transfera catre secretarii si consilierii lui Cezar, chiar daca unii abia devenisera cetateni romani de drept; unii erau chiar fosti sclavi. Cezar nu era rege, dar obtinuse o putere echivalenta cu cea a unui monarh.
Mai exista o problema: ce se va intampla dupa moartea lui Cezar? Pentru criticii sai, favorurile pe care i le facea lui Octavian aduceau pericolul fondarii unei dinastii.
Unii romanii raspundeau la puterea din ce in ce mai mare a lui Cezar cu lingusiri. Ii acordau foarte multe titluri onorifice, numindu-l chiar zeu. Altii, insa, au decis ca el trebuia oprit si au hotarat sa-l asasineze, spunand ca actioneaza in numele Republicii si al Libertatii, si impotriva unei monarhii in devenire.
Adevarul era insa ca acestia vedeau in puterea lui Cezar o amenintare directa la propriile lor privilegii.
Casa Senatului se poate vedea si astazi in Forul roman si multi vizitatori presupun ca aici a fost ucis Cezar.
Insa crima nu a avut loc aici, si nici pe Capitoliu, ca in piesa lui Shakespeare. Asasinatul a fost comis in Casa Senatului a lui Pompei, marele rival al lui Cezar. Aceasta facea parte dintr-un complex imens ce includea un teatru, un parc, magazine s.a. De 15 martie, aici aveau loc jocuri ale gladiatorilor, fapt folosit de Decimus drept scuza pentru a-si trimite trupa de gladiatori in apropiere de Casa Senatului.
Insa adevaratul lor scop acolo era de a servi drept forta de securitate in caz ca ceva nu mergea conform planlui.
Pentru a preveni acest lucru, asasinii au trebuit sa actioneze foarte repede, izolandu-si victima inainte de a lovi. Chiar inainte ca Cezar sa-si ocupe locul pe scaun, cativa dintre complotisti s-au asezat in spatele lui, in timp ce altii au venit in jurul sau pentu a-i distrage atentia. De fapt, ei au format un perimetru in jurul lui Cezar. Apoi au pornit la atac.
Tillius Cimber, un fost soldat pe care Cezar il ajutase in trecut, a tras de toga victimei, iar la acest semnal ceilalti au scos cutitele.
Cezar s-a adresat imediat lui Cimber – „Dar asta e violenta!" - si l-a injurat pe Publius Servilius Casca, care a lovit primul. Dar nu a spus niciodata „Si tu, Brutus?" – aceste cuvinte sunt o inventie a Renasterii. Unii autori antici au scris despre un zvon potrivit caruia Cezar ar fi rostit cuvintele „Si tu, copile?", dar si ei se indoiau ca acest fapt ar fi fost adevarat.
Intre timp, Trebonius fusese insarcinat sa-l tina de vorba pe Marc Antoniu la usa cladirii. Antoniu era un veteran respectat, considerat puternic si periculos, si un om loial lui Cezar. Daca s-ar fi aflat in camera crimei, ar fi sarit cu siguranta in ajutorul acestuia.
Cu Marc Antoniu tinut departe de locul crimei, Cezar nu a avut cum sa se apere. A murit, probabil, in doar cateva minute din cauza ranilor grave suferite – potrivit surselor, au fost 23 de lovituri de pumnal.
In pofida asasinatului executat cu precizie, disparitia lui Cezar n-a avut efectul scontat de asasini. Roma a fost cuprinsa din nou de un razboi civil, iar complotistii aveau sa fie la randul lor ucisi.
Mai mult decat atat, Republica in numele careia au actionat a pierit, fiind inlocuita de un Imperiu. Astea nu inseamna insa ca complotistii au fost, sa zicem, niste idealisti nesabuiti, ci doar ca abilitatile lor militare, demonstrate in 15 martie, nu erau completate si de o perspicacitate politica, care le-ar fi permis sa intrevada mai bine efectele actiunii lor.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.