Din aceeasi categorie
|
Jack Nicholson / Mari actori 1.205 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Nat King Cole - Biografia cantaretului 342 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Jessica Lange - biografie 1.172 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Michelle Pfeiffer - O mica Biografie 1.551 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Mari actori - Sean Penn 1.152 vizite - 0 comentarii adaugat de sanda |
||||||||||||||||||
|
Mari actori - Jim Carrey 1.455 vizite - 0 comentarii adaugat de sanda |
||||||||||||||||||
|
Salvatore Adamo - Biografia unui succes 1.300 vizite - 0 comentarii adaugat de micle |
||||||||||||||||||
|
Frank Zappa - Biografia unui geniu 1.217 vizite - 0 comentarii adaugat de micle |
||||||||||||||||||
|
Kennedy Center Honors 2012 - Led Zeppelin 1.275 vizite - 0 comentarii adaugat de sahia |
||||||||||||||||||
|
Mari actori - Benicio Del Toro 1.124 vizite - 0 comentarii adaugat de sanda |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Alte rubrici >> Vedete
Biografia Jack Nicholson
| Adaugat de Cozana | 06.07.2017 |  Adauga
la favorite |
713 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteNicholson s-a nascut,pe 22 ap.1937, la spitalul St. Vincent's din New York City, fiul lui June Frances Nicholson.[June s-a casatorit cu italoamericanul Donald Furcillo cu sase luni inainte in Elkton, Maryland pe 16 octombrie 1936. Insa Furcillo mai era casatorit si cu o alta femeie, si, desi s-a oferit sa aiba grija de copil, mama lui June, Ethel, a insistat ca aceasta sa lase copilul in grija ei pentru ca fiica sa sa-si poata continua cariera de dansatoare. Cu toate ca Furcillo a pretins ca el este tatal lui Nicholson dar si ca a comis bigamie prin mariajul cu June, biograful Patrick McGilligan care a scris Jack's Life, sustinea ca letonul Eddie King, managerul lui June, ar fi adevaratul tata al lui Jack, relatand totodata si ca June Nicholson, mama actorului, nu a fost nici ea sigura cine este tatal copilului.[1] Mama lui Nicholson avea radacini irlandeze, engleze si olandeze.
Nicholson a crescut cu convingerea ca bunicii sai, John Joseph Nicholson si Ethel May Rhoads, erau de fapt parintii lui. Nicholson a aflat ca „parintii" sai erau de fapt bunicii si ca „sora" sa era de fapt mama lui doar in 1974 dupa ce a fost informat de catre un jurnalist de la revista Time care facea un reportaj despre actor. Pana la acea data, atat mama cat si bunica sa murisera. Nicholson a declarat ca nu stie cine este tatal sau afirmand ca: „Doar Ethel si June stiau, dar nu au spus-o nimanui".
Nicholson a crescut in Neptune City, New Jersey.A fost crescut dupa religia romano-catolica a mamei sale.[5][6] „Nick", cum era numit de prietenii de la liceul Manasquan, a fost votat „clovnul clasei" de catre promotia din 1954. Astazi un premiu pentru teatru si drama ce se acorda in liceul Manasquan ii poarta numele. In 2004 Nicholson a fost prezent la reuniunea de 50 de ani de la absolvire, acompaniat de matusa sa Lorraine.
Cand Nicholson a ajuns la Hollywood, studiourile de animatie „Hanna Barbera" i-au oferit un post in domeniu remarcandu-i talentul artistic. Cu toate acestea, Nicholson a refuzat slujba in favoarea marii sale pasiuni: actoria.
A debutat ca actor intr-o drama cu buget redus despre adolescenti, The Cry Baby Killer in 1958, unde a avut un rol principal. In urmatorii zece ani Nicholson a colaborat frecvent cu producatorul filmului, Roger Corman. Corman a lucrat cu Nicholson la cateva productii, cea mai notabila fiind Pravalia groazei unde Nicholson interpreteaza rolul unui pacient dental sadomasochist. De asemenea, cei doi au colaborat si la Corbul, The Terror si The St. Valentine's Day Massacre. Nicholson a lucrat constant si cu regizorul Monte Hellman, cele mai notabile filme fiind doua westernuri cu buget redus: Ride in The Whirlwind si The Shooting de care, initial, nu s-a interesat nici un distribuitor american dar care, in decursul timpului, au devenit catalogate „filme culte".
Cand cariera de actor parea pierduta, Nicholson parea resemnat la o cariera in spatele camerelor ca si regizor sau scenarist. Primul sau succes in postura de scenarist a aparut in 1967 odata cu The Trip, in care au jucat Peter Fonda si Dennis Hopper. A scris de asemenea scenariul filmului Head, in care a jucat trupa The Monkees. In plus, s-a ocupat si de coloana sonora a filmului. Insa cu un loc liber ramas in productia Easy Rider, cu Peter Fonda si Dennis Hopper, Nicholson a inregistrat primul mare succes ca actor. A interpretat rolul unui avocat alcoolic, George Hanson, pentru care a primit prima sa nominalizare la Oscar. Pentru rolul lui Hanson, Nicholson a avut mare noroc intrucat rolul era initial dat lui Rip Torn care era prieten apropiat cu scenaristul Terry Southern insa Torn a parasit productia in urma unui conflict cu regizorul Dennis Hopper.
A urmat o nominalizare pentru Cel mai Bun Actor pentru rolul sau definitoriu din Five Easy Pieces (1970), ce include celebrul dialog legat de salata de pui despre a obtine ceea ce-ti doresti. In acelasi an a jucat in transpunerea cinematografica a piesei On a Clear Day You can See Forever desi majoritatea secventelor in care Jack apare nu au fost incluse in varianta finala a filmului.
Alte roluri notabile includ pe cele din: The Last Detail (1973) in regia lui Hal Ashby pentru care a fost premiat cu premiul pentru Cel mai Bun Actor la Festivalul International de Film de la Cannes, dar si pe cel din thrillerul Chinatown (1974) in regia lui Roman Polanski. A jucat de asemenea in Tommy in regia lui Ken Russel dupa albumul trupei The Who dar si in Professione: reporter (The Passenger) (1975) regizat de Michelangelo Antonioni.
Nicholson a castigat Oscarul la categoria Cel mai Bun Actor pentru interpretarea personajului „Randle P. McMurphy" in filmul One Flew over The Cuckoo's Nest,[11] o adaptare dupa romanul cu acelasi nume al lui Ken Kessey. Filmul a fost regizat de Milos Forman in 1975. Oscarul lui Jack Nicholson a coincis cu cel al actritei Louise Fletcher pentru rolul asistentei „Ratched".
Dupa primirea premiului Oscar, Jack Nicholson a aparut in roluri mai neobisnuite cum ar fi cel din The Last Tycoon, unde joaca alaturi de Robert De Niro. A jucat in westernul lui Arthur Penn, The Missouri Breaks cu scopul de a lucra alaturi de Marlon Brando. A urmat pentru el a doua experienta regizorala in westernul de comedie Goin' South. In 1971, a regizat primul sau film Drive, He Said.
Desi nu a fost nici macar nominalizat pentru rolul din filmul lui Stanley Kubrick, The Shining, (1980), acesta a ramas unul din cele mai reusite roluri ale lui Nicholson. Urmatorul sau Oscar pentru Cel mai Bun Actor in Rol Secundar i-a fost acordat pentru rolul unui astronaut retras, Garrett Breedlove, in filmul lui James L. Brooks Terms of Endearment. Nicholson a continuat sa lucreze cu acelasi profesionalism si in anii '80, cand a jucat in productii cum ar fi: The Postman Always Rings Twice (1981), Reds (1981), Prizzi's Honor (1985) si Ironweed (1987), filme pentru care a obtinut trei nominalizari la premiul Oscar.
Nicholson a refuzat rolul lui John Book in filmul Witness. Filmul Batman din 1989, in care Nicholson joaca rolul unui criminal psihopat, Jokerul, a fost un succes de proportii din care actorul a avut un castig in valoare de 60 de milioane de dolari. S-a luat in considerare ca Nicholson sa continue rolul Jokerului in Batman Triumphant din 1999, insa Warner Bros. Pictures a anulat proiectul. In prezent, Jack Nicholson este singurul actor in viata care l-a interpretat pe Joker in filme Batman oficiale intrucat Cesar Romero, Jokerul din serialul Batman, a murit in 1994, iar Heath Ledger, Jokerul din The Dark Knight, a decedat in 2008.
Pentru rolul Col. Nathan R. Jessep din A Few Good Men, un film despre o crima din cadrul Marinei Americane, Nicholson a primit inca o nominalizare la Oscar. Pelicula contine celebra scena in care Nicholson izbucneste: „You can't handle the truth!" (romana Nu poti face fata adevarului). In 1996, Nicholson a colaborat inca o data cu regizorul Tim Burton pentru filmul Mars Attacks!.
Nu toate rolurile lui Nicholson au fost bine primite. A fost nominalizat la Zmeura de Aur pentru interpretarile din Man Trouble (1992) si Hoffa (1992). Cu toate acestea, pentru rolul din Hoffa a fost nominalizat si la Globurile de Aur.[13][14]
Nicholson avea sa castige urmatorul premiu Oscar pentru Cel mai Bun Actor cu rolul lui Melvin Udall,[15] un scriitor nu tocmai normal din fimul romantic As Good as It Gets (1997), regizat de James L. Brooks. Oscarul lui Nicholon a coincis inca odata cu Premiul Oscar pentru cea mai buna actrita acordat lui Helen Hunt pentru rolul unei chelnerite din Manhattan, ale carei sentimente fata de Udall, client fidel la restaurantul in care aceasta lucreaza, oscileaza intre dragoste si ura.
Nicholson a crescut cu convingerea ca bunicii sai, John Joseph Nicholson si Ethel May Rhoads, erau de fapt parintii lui. Nicholson a aflat ca „parintii" sai erau de fapt bunicii si ca „sora" sa era de fapt mama lui doar in 1974 dupa ce a fost informat de catre un jurnalist de la revista Time care facea un reportaj despre actor. Pana la acea data, atat mama cat si bunica sa murisera. Nicholson a declarat ca nu stie cine este tatal sau afirmand ca: „Doar Ethel si June stiau, dar nu au spus-o nimanui".
Nicholson a crescut in Neptune City, New Jersey.A fost crescut dupa religia romano-catolica a mamei sale.[5][6] „Nick", cum era numit de prietenii de la liceul Manasquan, a fost votat „clovnul clasei" de catre promotia din 1954. Astazi un premiu pentru teatru si drama ce se acorda in liceul Manasquan ii poarta numele. In 2004 Nicholson a fost prezent la reuniunea de 50 de ani de la absolvire, acompaniat de matusa sa Lorraine.
Cand Nicholson a ajuns la Hollywood, studiourile de animatie „Hanna Barbera" i-au oferit un post in domeniu remarcandu-i talentul artistic. Cu toate acestea, Nicholson a refuzat slujba in favoarea marii sale pasiuni: actoria.
A debutat ca actor intr-o drama cu buget redus despre adolescenti, The Cry Baby Killer in 1958, unde a avut un rol principal. In urmatorii zece ani Nicholson a colaborat frecvent cu producatorul filmului, Roger Corman. Corman a lucrat cu Nicholson la cateva productii, cea mai notabila fiind Pravalia groazei unde Nicholson interpreteaza rolul unui pacient dental sadomasochist. De asemenea, cei doi au colaborat si la Corbul, The Terror si The St. Valentine's Day Massacre. Nicholson a lucrat constant si cu regizorul Monte Hellman, cele mai notabile filme fiind doua westernuri cu buget redus: Ride in The Whirlwind si The Shooting de care, initial, nu s-a interesat nici un distribuitor american dar care, in decursul timpului, au devenit catalogate „filme culte".
Cand cariera de actor parea pierduta, Nicholson parea resemnat la o cariera in spatele camerelor ca si regizor sau scenarist. Primul sau succes in postura de scenarist a aparut in 1967 odata cu The Trip, in care au jucat Peter Fonda si Dennis Hopper. A scris de asemenea scenariul filmului Head, in care a jucat trupa The Monkees. In plus, s-a ocupat si de coloana sonora a filmului. Insa cu un loc liber ramas in productia Easy Rider, cu Peter Fonda si Dennis Hopper, Nicholson a inregistrat primul mare succes ca actor. A interpretat rolul unui avocat alcoolic, George Hanson, pentru care a primit prima sa nominalizare la Oscar. Pentru rolul lui Hanson, Nicholson a avut mare noroc intrucat rolul era initial dat lui Rip Torn care era prieten apropiat cu scenaristul Terry Southern insa Torn a parasit productia in urma unui conflict cu regizorul Dennis Hopper.
A urmat o nominalizare pentru Cel mai Bun Actor pentru rolul sau definitoriu din Five Easy Pieces (1970), ce include celebrul dialog legat de salata de pui despre a obtine ceea ce-ti doresti. In acelasi an a jucat in transpunerea cinematografica a piesei On a Clear Day You can See Forever desi majoritatea secventelor in care Jack apare nu au fost incluse in varianta finala a filmului.
Alte roluri notabile includ pe cele din: The Last Detail (1973) in regia lui Hal Ashby pentru care a fost premiat cu premiul pentru Cel mai Bun Actor la Festivalul International de Film de la Cannes, dar si pe cel din thrillerul Chinatown (1974) in regia lui Roman Polanski. A jucat de asemenea in Tommy in regia lui Ken Russel dupa albumul trupei The Who dar si in Professione: reporter (The Passenger) (1975) regizat de Michelangelo Antonioni.
Nicholson a castigat Oscarul la categoria Cel mai Bun Actor pentru interpretarea personajului „Randle P. McMurphy" in filmul One Flew over The Cuckoo's Nest,[11] o adaptare dupa romanul cu acelasi nume al lui Ken Kessey. Filmul a fost regizat de Milos Forman in 1975. Oscarul lui Jack Nicholson a coincis cu cel al actritei Louise Fletcher pentru rolul asistentei „Ratched".
Dupa primirea premiului Oscar, Jack Nicholson a aparut in roluri mai neobisnuite cum ar fi cel din The Last Tycoon, unde joaca alaturi de Robert De Niro. A jucat in westernul lui Arthur Penn, The Missouri Breaks cu scopul de a lucra alaturi de Marlon Brando. A urmat pentru el a doua experienta regizorala in westernul de comedie Goin' South. In 1971, a regizat primul sau film Drive, He Said.
Desi nu a fost nici macar nominalizat pentru rolul din filmul lui Stanley Kubrick, The Shining, (1980), acesta a ramas unul din cele mai reusite roluri ale lui Nicholson. Urmatorul sau Oscar pentru Cel mai Bun Actor in Rol Secundar i-a fost acordat pentru rolul unui astronaut retras, Garrett Breedlove, in filmul lui James L. Brooks Terms of Endearment. Nicholson a continuat sa lucreze cu acelasi profesionalism si in anii '80, cand a jucat in productii cum ar fi: The Postman Always Rings Twice (1981), Reds (1981), Prizzi's Honor (1985) si Ironweed (1987), filme pentru care a obtinut trei nominalizari la premiul Oscar.
Nicholson a refuzat rolul lui John Book in filmul Witness. Filmul Batman din 1989, in care Nicholson joaca rolul unui criminal psihopat, Jokerul, a fost un succes de proportii din care actorul a avut un castig in valoare de 60 de milioane de dolari. S-a luat in considerare ca Nicholson sa continue rolul Jokerului in Batman Triumphant din 1999, insa Warner Bros. Pictures a anulat proiectul. In prezent, Jack Nicholson este singurul actor in viata care l-a interpretat pe Joker in filme Batman oficiale intrucat Cesar Romero, Jokerul din serialul Batman, a murit in 1994, iar Heath Ledger, Jokerul din The Dark Knight, a decedat in 2008.
Pentru rolul Col. Nathan R. Jessep din A Few Good Men, un film despre o crima din cadrul Marinei Americane, Nicholson a primit inca o nominalizare la Oscar. Pelicula contine celebra scena in care Nicholson izbucneste: „You can't handle the truth!" (romana Nu poti face fata adevarului). In 1996, Nicholson a colaborat inca o data cu regizorul Tim Burton pentru filmul Mars Attacks!.
Nu toate rolurile lui Nicholson au fost bine primite. A fost nominalizat la Zmeura de Aur pentru interpretarile din Man Trouble (1992) si Hoffa (1992). Cu toate acestea, pentru rolul din Hoffa a fost nominalizat si la Globurile de Aur.[13][14]
Nicholson avea sa castige urmatorul premiu Oscar pentru Cel mai Bun Actor cu rolul lui Melvin Udall,[15] un scriitor nu tocmai normal din fimul romantic As Good as It Gets (1997), regizat de James L. Brooks. Oscarul lui Nicholon a coincis inca odata cu Premiul Oscar pentru cea mai buna actrita acordat lui Helen Hunt pentru rolul unei chelnerite din Manhattan, ale carei sentimente fata de Udall, client fidel la restaurantul in care aceasta lucreaza, oscileaza intre dragoste si ura.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.