Dar poate ca nu ne-am vazut deja
scuze ma gandeam... mi s-a parut...
Dar ai un mod atat de ciudat
pentru a legana fundul ala frumos al tau...
unde mergi... in ritmul asta...
in mijlocul necazului... atat de sigur?
Cu acel decalaj care atunci cand se deschide
Simt ca toti rad inauntru
pe masura ce imi consum ideile
intre portjartiera si chiloti,
unde mergi... in ritmul asta...
in mijlocul necazului... atat de sigur?
Mergi ca in lume
totul a fost in regula... in timp ce izbucneste
un al treilea razboi care il va face sa dispara
acei doi sani frumosi pe care ii porti in jur
Pentru ca fiecare copac il dobori
va fi marcat cu sangele tau
iar din sfarcurile tale turgente vor curge orasele infectate
infectat de mita municipala
ca cel al logodnicii
si apoi lasa-te...
cat mai avem timp
Da, deci... te iubesc
Ma simt in vene
curge ca un rau
primavara ta
care ma duce acolo unde straluceste arta Renasterii
in timp ce vad inaintand pe apele lacului Lecco
un om cu pica
care incepe sa sape
si sa ingroape
toti lacomi
de cladire anonima...
decat in numele profitului
au stricat Italia
si a daramat Milano la pamant
si acea ramura a lui Lecco
reducandu-l ca pe o sita
de la Palermo la Como
si ii vad scufundandu-se...
scufunda-te in intuneric
si omule stii cine este?
Un anume Alexandru
ca Manzoni era
cand ai respirat
si razbunarea lui...
vine din sarutarile tale
din candoarea ta...
din aceasta senzualitate sanatoasa a ta
care incalzeste sangele
si reinnoieste
ce este pe moarte