Apocalipsa dupa Cioran
Trebuie sa fii autentificat pentru a salva filmele favorite
Apocalipsa dupa Cioran este documentar-interviu realizat in 1990, in locuinta din Paris a filosofului roman. Filmul a fost publicat in 1995 si reprezinta una dintre rarele aparitii publice ale acestuia. De altfel, aceasta atitudine s-a regasit si in refuzul acceptarii premiilor care i-au fost acordate in Franta.
Narat de Gabriel Liiceanu, Apocalipsa dupa Cioran este un documentar despre un om care a devenit un ganditor torturat de sentimente si senzatii violente. Preocupat de problema mortii si a suferintei, este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajuta supravietuirii.
Cateva teme mari strabat opera lui Emil Cioran: pacatul originar, sensul tragic al istoriei, sfarsitul civilizatiei, amenintarea Raului, refuzul consolidarii prin credinta, obsesia absolutului si viata ca expresie a exilului metafizic al omului.
Cioran a fost un ganditor pasionat de istorie, pe care o cunoastea bine din vastele sale lecturi si mai ales din autorii si memorialistii perioadelor de decadenta.
Atata vreme cat a pastrat legatura cu originile si nu s-a instrainat de sine, omul a rezistat. Astazi, el este pe cale sa se distruga prin obiectivare de sine, productie si reproductie irepresibila, exces de autoanaliza, de transparenta si prin triumful artificialului.
Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran sa devina celebru tocmai in limba franceza, ale carei constrangeri le repudiase in tinerete. Daca idiomul francez i-a potolit excesele si i-a daruit secretul formei si al formularii, radacinile sale romanesti i-au procurat seva care a dat stralucire operei sale.
Narat de Gabriel Liiceanu, Apocalipsa dupa Cioran este un documentar despre un om care a devenit un ganditor torturat de sentimente si senzatii violente. Preocupat de problema mortii si a suferintei, este atras de ideea sinuciderii ca idee care ajuta supravietuirii.
Cateva teme mari strabat opera lui Emil Cioran: pacatul originar, sensul tragic al istoriei, sfarsitul civilizatiei, amenintarea Raului, refuzul consolidarii prin credinta, obsesia absolutului si viata ca expresie a exilului metafizic al omului.
Cioran a fost un ganditor pasionat de istorie, pe care o cunoastea bine din vastele sale lecturi si mai ales din autorii si memorialistii perioadelor de decadenta.
Atata vreme cat a pastrat legatura cu originile si nu s-a instrainat de sine, omul a rezistat. Astazi, el este pe cale sa se distruga prin obiectivare de sine, productie si reproductie irepresibila, exces de autoanaliza, de transparenta si prin triumful artificialului.
Ironia destinului a vrut ca Emil Cioran sa devina celebru tocmai in limba franceza, ale carei constrangeri le repudiase in tinerete. Daca idiomul francez i-a potolit excesele si i-a daruit secretul formei si al formularii, radacinile sale romanesti i-au procurat seva care a dat stralucire operei sale.