Din aceeasi categorie
|
Istoria Patriarhiei Romane 1925 - 2025 43 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Uniunii Sovietice (2008) - 1.515 vizite - 0 comentarii adaugat de info |
||||||||||||||||||
|
100 de ani din istoria Romaniei 1.883 vizite - 0 comentarii adaugat de oanam |
||||||||||||||||||
|
Edgar Hoover Personalitati care au marcat istoria lumii 1.557 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria complicata a aurului | Puterea Aurului 318 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Romaniei - Preistorie 1.960 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Istoria Matematicii - Documentar pe intelesul tuturor 9.424 vizite - 0 comentarii adaugat de zizi |
||||||||||||||||||
|
Cazul Orlov - Cea mai mare inselatorie din istoria KGB 993 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
A cui a fost Transilvania de-a lungul istoriei ? 21 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
|
A cui a fost Transilvania de-a lungul istoriei ? 33 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Istoria secreta a 2000 de ani a papilor!
| Adaugat de Cozana | 13.05.2025 |  Adauga
la favorite |
3 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteTimp de peste doua milenii, papalitatea a fost una dintre cele mai durabile institutii din istoria omenirii, modeland cursul civilizatiei occidentale, influentand ascensiunea si caderea imperiilor si ramanand o figura centrala in afacerile politice si religioase globale. Genealogia papilor, incepand cu Sfantul Petru, recunoscut in mod traditional ca primul episcop al Romei, traseaza un fir continuu din epoca apostolica pana in epoca moderna. Aceasta lunga succesiune este mai mult decat o cronologie a liderilor religiosi; este o fereastra catre evolutia Bisericii Catolice, echilibrul schimbator al puterii in Europa si complexitatea credintei, politicii si mostenirii.
In primele cateva secole dupa Hristos, papalitatea nu era inca slujba puternica pe care avea sa devina. Primii papi au condus adesea sub persecutie, in special in timpul represiunilor Imperiului Roman asupra crestinismului. Personaje precum Papa Clement I si Papa Sixtus al II-lea sunt amintite mai mult pentru martiriul lor decat pentru puterea temporala. Abia dupa Edictul de la Milano din 313 d.Hr., cand imparatul Constantin a legalizat crestinismul, episcopul Romei a inceput sa apara ca o autoritate religioasa semnificativa. Primul Sinod de la Niceea din 325 a ajutat la solidificarea fundamentelor teologice ale Bisericii, punand bazele pentru viitoarea autoritate papala.
Pe masura ce Imperiul Roman s-a prabusit in Occident, papalitatea a umplut vidul de putere. Papa Leon I, cunoscut sub numele de Leon cel Mare, a negociat direct cu Attila Hunul in 452, iar Papa Grigore I (Grigore cel Mare) la sfarsitul secolului al VI-lea a intarit autoritatea papala prin reforme liturgice si misiuni de convertire a triburilor germanice. Aceste actiuni l-au consacrat pe papa nu numai ca un ghid spiritual, ci si ca o figura diplomatica si politica cruciala in Europa post-romana.
Evul Mediu a vazut atat apogeul, cat si coruptia influentei papale. Controversa de investitii din secolul al XI-lea, in care papii s-au ciocnit cu imparatii pentru cine avea dreptul de a numi episcopi, a simbolizat ambitia Bisericii de a-si afirma suprematia asupra conducatorilor seculari. Miscarea de reforma gregoriana, condusa de Papa Grigore al VII-lea, a avut ca scop purificarea clerului si incetarea simoniei si casatoriei clericale. In acest timp, papalitatea si-a declarat superioritatea asupra regilor, papa Inocentiu al III-lea chiar excomunicand monarhii si afirmand puterea asupra regatelor intregi.
Cu toate acestea, aceasta era a fost martora si decaderii interne. Papalitatea de la Avignon (1309–1377), in timpul careia curtea papala s-a mutat in Franta, a deteriorat grav imaginea papalitatii, la fel ca si schisma occidentala ulterioara, in care mai multi reclamanti au concurat pentru tronul papal. Aceste crize au slabit increderea si au expus vulnerabilitatea institutiei la manipularea politica. Schisma sa incheiat doar cu Sinodul de la Constanta (1414–1418), care a ajutat la restabilirea unei singure linii papale.
Papii Renasterii au adus un prestigiu cultural reinnoit, dar si scandal. Multi erau patroni ai artelor – sustinandu-i pe Michelangelo, Raphael si da Vinci – dar intrigile lor politice si stilurile de viata extravagante au ridicat critici. Papa Alexandru al VI-lea, din faimoasa familie Borgia, este emblematic pentru aceasta perioada, in care nepotismul si decadenta au subminat imaginea spirituala a Bisericii. Aceasta nemultumire a pus bazele Reformei protestante in secolul al XVI-lea, cand figuri precum Martin Luther au contestat direct autoritatea papala. Raspunsul catolic, cunoscut sub numele de Contrareforma, a inclus Sinodul de la Trent si ascensiunea iezuitilor, ambele urmarind reforma si apararea institutiei papale.
Epoca moderna a fortat papalitatea sa se adapteze la schimbari monumentale. Secolul al XIX-lea a adus revolutii si prabusirea Statelor Papale. Papa Pius al IX-lea a reactionat definind dogma Imaculatei Conceptii si afirmand infailibilitatea papala in timpul Conciliului Vatican I. Dupa ce a pierdut puterea temporala in 1870, papa a devenit „Prizonierul Vaticanului" pana la Tratatul de la Lateran din 1929, care a recunoscut Vaticanul ca entitate suverana independenta. Aceasta a marcat o schimbare profunda: de la conducator lumesc la autoritate morala.
In primele cateva secole dupa Hristos, papalitatea nu era inca slujba puternica pe care avea sa devina. Primii papi au condus adesea sub persecutie, in special in timpul represiunilor Imperiului Roman asupra crestinismului. Personaje precum Papa Clement I si Papa Sixtus al II-lea sunt amintite mai mult pentru martiriul lor decat pentru puterea temporala. Abia dupa Edictul de la Milano din 313 d.Hr., cand imparatul Constantin a legalizat crestinismul, episcopul Romei a inceput sa apara ca o autoritate religioasa semnificativa. Primul Sinod de la Niceea din 325 a ajutat la solidificarea fundamentelor teologice ale Bisericii, punand bazele pentru viitoarea autoritate papala.
Pe masura ce Imperiul Roman s-a prabusit in Occident, papalitatea a umplut vidul de putere. Papa Leon I, cunoscut sub numele de Leon cel Mare, a negociat direct cu Attila Hunul in 452, iar Papa Grigore I (Grigore cel Mare) la sfarsitul secolului al VI-lea a intarit autoritatea papala prin reforme liturgice si misiuni de convertire a triburilor germanice. Aceste actiuni l-au consacrat pe papa nu numai ca un ghid spiritual, ci si ca o figura diplomatica si politica cruciala in Europa post-romana.
Evul Mediu a vazut atat apogeul, cat si coruptia influentei papale. Controversa de investitii din secolul al XI-lea, in care papii s-au ciocnit cu imparatii pentru cine avea dreptul de a numi episcopi, a simbolizat ambitia Bisericii de a-si afirma suprematia asupra conducatorilor seculari. Miscarea de reforma gregoriana, condusa de Papa Grigore al VII-lea, a avut ca scop purificarea clerului si incetarea simoniei si casatoriei clericale. In acest timp, papalitatea si-a declarat superioritatea asupra regilor, papa Inocentiu al III-lea chiar excomunicand monarhii si afirmand puterea asupra regatelor intregi.
Cu toate acestea, aceasta era a fost martora si decaderii interne. Papalitatea de la Avignon (1309–1377), in timpul careia curtea papala s-a mutat in Franta, a deteriorat grav imaginea papalitatii, la fel ca si schisma occidentala ulterioara, in care mai multi reclamanti au concurat pentru tronul papal. Aceste crize au slabit increderea si au expus vulnerabilitatea institutiei la manipularea politica. Schisma sa incheiat doar cu Sinodul de la Constanta (1414–1418), care a ajutat la restabilirea unei singure linii papale.
Papii Renasterii au adus un prestigiu cultural reinnoit, dar si scandal. Multi erau patroni ai artelor – sustinandu-i pe Michelangelo, Raphael si da Vinci – dar intrigile lor politice si stilurile de viata extravagante au ridicat critici. Papa Alexandru al VI-lea, din faimoasa familie Borgia, este emblematic pentru aceasta perioada, in care nepotismul si decadenta au subminat imaginea spirituala a Bisericii. Aceasta nemultumire a pus bazele Reformei protestante in secolul al XVI-lea, cand figuri precum Martin Luther au contestat direct autoritatea papala. Raspunsul catolic, cunoscut sub numele de Contrareforma, a inclus Sinodul de la Trent si ascensiunea iezuitilor, ambele urmarind reforma si apararea institutiei papale.
Epoca moderna a fortat papalitatea sa se adapteze la schimbari monumentale. Secolul al XIX-lea a adus revolutii si prabusirea Statelor Papale. Papa Pius al IX-lea a reactionat definind dogma Imaculatei Conceptii si afirmand infailibilitatea papala in timpul Conciliului Vatican I. Dupa ce a pierdut puterea temporala in 1870, papa a devenit „Prizonierul Vaticanului" pana la Tratatul de la Lateran din 1929, care a recunoscut Vaticanul ca entitate suverana independenta. Aceasta a marcat o schimbare profunda: de la conducator lumesc la autoritate morala.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.