Daca Franta simbolizeaza luxul pe piata internationala, ii datoreaza lui Ludovic al XIV-lea si ministrului sau Colbert. O privire fascinanta inapoi la mai bine de un secol de inovatie stiintifica si tehnica, dar si de spionaj industrial.
In ajunul Revolutiei Franceze, toata Europa s-a inghesuit in capitala luxului pentru a se aproviziona cu lenjerie fine, portelan Sevres, oglinzi Saint-Gobain, matase Lyon, dantela Alencon si alte exemple stralucite de expertiza admirate in toate curtile continentului. Mai bine de doua secole mai tarziu, Franta ramane un simbol international al luxului, de la haute couture pana la cosmetice si vinuri fine, dar am uitat ca asta se datoreaza ambitiei lui Ludovic al XIV-lea si viziunii ministrului sau Colbert, care a creat de la zero un aparat industrial sofisticat pentru a lansa o cucerire a pietei. Pentru ca in 1665, regatul a fost sangerat. Bugetul militar secatuieste finantele deja tensionate de o criza economica severa. Desi devine esentiala crearea de locuri de munca, Franta importa de doua ori mai mult decat exporta. Din China pana la Venetia, trecand prin Tarile de Jos, fiecare tara pazeste cu atentie secretul specialitatii sale. Confruntat cu aceste dificultati, Regele Soare inoveaza hotarat, alegand sa dezvolte industrii exceptionale. In fruntea politicii mercantiliste a guvernului, luxul s-a dezvoltat prin fabricile regale datorita inovatiei tehnice si stiintifice si noilor forme de know-how si munca. Dar cresterea sa se bazeaza si pe metode mai putin admisibile: spionaj industrial, braconaj sistematic si, daca este necesar, rapire totala.
Lucrari low-end si high-end
Aceasta alegere a produselor de ultima generatie, chiar daca ar insemna niste treaba murdara, s-ar dovedi de doua ori profitabila, prin completarea cuferelor statului si contribuind la influenta suveranului si a regatului sau. Intre excelenta industriala, dezvoltare economica, legenda de aur si noi socialitati, Versailles a impus luxul francez in Europa timp de cateva secole. La sfarsitul secolului al XVIII-lea, gustul pentru splendoare, rezerva nobilimii, a facut loc unei noi arte „franceze" de a trai, care a fost adoptata de o burghezie in plina expansiune, in timp ce produsele sale emblematice erau acum exportate in intreaga lume. De la originea oglinzilor din celebra galerie a Palatului Versailles, castigata intr-o lupta grea de Colbert in Italia, pana la indelungata cautare a perfectiunii in fabricarea textilelor, Stephane Begoin retraie, intr-o poveste plina de detalii si anecdote, geneza palpitanta a industriei luxului. Punctat de prim-planuri cu obiecte pretioase de epoca si scene de reconstructie elocventa, filmul sau impleteste analizele si marturiile unei multitudini de participanti (arhivisti, istorici, artisti plastici etc.) cu arhive bogate, in special iconografice.