Din aceeasi categorie
|
Traditii si superstitii in Saptamana Patimilor 1.079 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
10 aspecte bizare despre viata in Japonia veche 1.419 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
China, India si Japonia: 84 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Japonia secreta - Intoarcerea barbarilor (europeni) 1.720 vizite - 0 comentarii adaugat de pache |
||||||||||||||||||
|
Japonia - Vointa Shogunilor 1.668 vizite - 0 comentarii adaugat de pache |
||||||||||||||||||
|
Alexandru cel Mare - Cuceritorul Lumii 766 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Nori de furtuna - Al doilea Razboi Mondial 1.829 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Povestea nespusa a Japoniei 184 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Taierea Capului Sfantului Ioan Botezatorul – 136 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Datini de Craciun din Sarasau Maramures 2.248 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Japonia: Traditii ancestrale incredibile-Edictul Sakoku
| Adaugat de Cozana | 30.10.2025 |  Adauga
la favorite |
2 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteEdictul Sakoku, emis in anul 1635, a fost un decret japonez menit sa elimine influentele straine. Acesta a fost pus in aplicare de guvern prin reguli stricte, care au dus la implementarea unei politici izolationiste. Acest edict a fost al treilea dintr-o serie emisa de catre Tokugawa Iemitsu, sogun (n.r. sogunul era un lider militar care, in acele vremuri, avea o putere mai mare decat a imparatului) al Japoniei intre anii 1623-1651.
Desi pare greu de crezut, in perioada 1603-1868, asadar vreme de 265 de ani, relatiile politice si economice dintre Japonia si restul lumii au fost drastic limitate. Cetatenii din aproape toate tarile lumii aveau interdictia de a intra in Japonia, in timp ce japonezii erau impiedicati sa paraseasca tara.
Inainte ca decretele de izolare a tarii sa intre in vigoare, atractia japonezilor pentru produsele europene a dus la dezvoltarea unui comert fructuos. Produse precum ochelarii de vedere, ceasurile, armele de foc sau tunurile erau la mare cautare in Japonia.
Pentru a intelege contextul care a dus la emiterea edictului, trebuie sa aruncam o privire asupra liderilor acelor vremuri. Unul dintre acestia a fost Oda Nobunaga, un daimyo (un fel de boier) puternic. La fel ca multi dintre japonezi, Nobunaga era fascinat de civilizatia europeana.
In secolul al XVI-lea, lumea era intr-o expansiune rapida. Cel putin pentru acele vremuri. Europa intrase in Perioada marilor descoperiri, iar comerciantii spanioli si portughezi aduceau din ce in ce mai multe bunuri aflate la mare cautare in Japonia (printre care cele pomenite anterior). Dincolo de bunuri, acesti comercianti au adus si un lucru insidios: crestinismul.
Misionarii crestini, precum Francisc Xavier, au fost primii straini care au mers in Japonia pentru a-si propovadui credinta. Misionarii au fost incurajati si sprijiniti de catre guvernele lor sa „lumineze" poporul japonez si chiar Oda Nobunaga a incurajat convertirea japonezilor la catolicism. Lupta sa cu rivalii budisti l-a determinat sa autorizeze activitatea misionarilor catolici din Japonia. In Kyoto, capitala Japoniei la momentul respectiv, o parte semnificativa a populatiei a fost convertita la catolicism.
• CITESTE SI: Morminte vechi de 2.000 de ani, descoperite in Kargazstan, dezvaluie lucruri nestuite despre Drumul Matasii
In timpul domniei lui Toyotomi Hideyoshi, succesorul lui Nobunaga, care a condus Japonia intre anii 1582-1598, punctele de vedere anti-europene au inceput sa apara. In primul rand din cauza atitudinii intimidante a misionarilor.
Armele moderne ale europenilor au semanat indoiala si neincredere in randul japonezilor. Mai mult, in urma cuceririi Filipinelor de catre spanioli, Hideyoshi era convins ca europenii nu sunt de incredere. Motivatiile reale ale europenilor au ajuns rapid in centrul dezbaterilor.
Persecutia crestinilor
In curand, celor care s-au convertit la catolicism li s-a pus la indoiala loialitatea lor fata de Japonia. Acesta a fost inceputul ostilitatilor impotriva influentei europene.
Temerile lui Toyotomi Hideyoshi s-au adeverit. Omura Sumitada, un daimyo crestin, a fost descoperit ca vindea sclavi japonezi in strainatate. Atunci Hideyoshi a ordonat ca toti misionarii crestini sa paraseasca tara. Intrucat japonezii aveau legaturi economice cu acesti comercianti straini, interdictiile nu au fost aplicate in totalitate. Misionarii inca puteau intra in Japonia, declarand ca sunt comercianti.
Picatura care a umplut paharul a fost o informatie primita de catre Hideyoshi de la marinarii spanioli. Acestia din urma i-au adus la cunostinta lui Hideyoshi ca guvernul spaniol foloseste misionarii crestini pentru a castiga teritoriile de peste mari. Intr-o furie oarba, Hideyoshi a ordonat executia prin decapitare a 24 de misionari crestini si a 14 japonezi convertiti.
Persecutiile, executiile si abjurarile fortate au distrus comunitatea crestina in deceniile care au urmat. Hideyoshi a murit la mai putin de doi ani de la acest moment, insa sentimentul anti-european a ramas viu printre japonezi.
Tokugawa Ieyasu a fost cel de-al treilea lider care a facut un pas catre Edictul Sakoku. Imediat dupa preluarea puterii, Ieyasu a emis mai multe directive drastice care au dus la izolarea Japoniei fata de influenta si dominatia altor tari.
Tokugawa Iemitsu, nepotul lui Tokugawa Ieyasu, a fost cel care a implementat de facto Edictul Sakoku, cunoscut si ca „Sogunat" sau „Regat Inchis". Acest decret a fost emis de frica dezastrelor care ar fi putut lovi Japonia in urma ciumei, variolei dar si a religiei.
Japonia avea sa existe din acest moment intr-o izolare totala, iar obiceiurile, ordinea sociala si modul sau de viata aveau sa fie protejate de influenta straina.
Japonezii trebuiau sa ramana in Japonia. Existau reguli stricte pentru a-i impiedica sa plece in strainatate, iar aceste incercari erau pedepsite cu moartea. Europenii care intrau ilegal in Japonia erau, de asemenea, pasibili de pedeapsa cu moartea;
Catolicismul a fost strict interzis. Cei care practicau credinta crestina erau supusi controlului si oricine era asociat cu catolicismul era pedepsit. Pentru a-i depista pe cei care inca practicau crestinismul, se ofereau recompense celor dispusi sa ofere informatii. Prevenirea activitatilor misionare a fost, de asemenea, mentionata. Niciun misionar nu avea voie sa intre in Japonia si, daca era retinut de catre autoritati, risca pedeapsa cu moartea;
Au fost instituite restrictii comerciale si cote stricte pentru a limita comertul exterior la doar cateva porturi. De asemenea, au fost impus restrictii si pentru comercianti. Activitatea comerciantilor chinezi si a companiei olandeze a Indiilor de Est a fost limitata la enclave speciale din portul Nagasaki.[sursa]
Rebeliunea impotriva Edictului
La inceput, totul parea sa functioneze bine, iar pacea a domnit vreme de cativa ani. Cu toate acestea, in anul 1637, roninul (n.r. samurai fara stapan) Shibata Katsuie a adunat rebelii crestini pentru a protesta impotriva Edictului Sakoku. Acest protest s-a transformat intr-o rebeliunie, numita Rebeliunea Shimabara, care a fost cel mai mare conflict civil din Japonia, in perioada sogunatului.
In cele din urma, Katsuie a fost prins si gasit vinovat pentru promovarea dezordinii sociale. Acesta fost decapitat, iar rebeliunea a fost inabusita.
Relatiile cu portughezii au fost rupte in totalitate in anul 1639, intrucat acestia aduceau, in mod clandestin, preoti crestini in Japonia.
Inainte de sogunat, Japonia avea relatii comerciale cu China, Coreea si Europa, importand foarte multe produse. Dupa emiterea Edictului Sakoku, Tarile de Jos (Olanda) era singura tara care avea permisiunea de a patrunde in porturile Japoniei, prin compania Indiilor de Est. Acest lucru insemna ca Japonia putea totusi sa evolueze si sa progreseze. De asemenea, olandezii aduceau arme moderne in Japonia, iar acest lucru era important pentru mentinerea ordinii in sogunat.
In cele doua secole care au urmat, au existat mai multe incercari de a stabili relatii comerciale cu Japonia, din partea unor tari precum Rusia, SUA, Marea Britanie sau Franta. Toate aceste incercari au esuat.
Politica izolationista a Japoniei s-a incheiat brusc, cu cativa ani inainte de era Meiji. In anul 1853, prin Conventia de la Kanagawa, la presiunea comodorului american Matthew Perry, Japonia a acceptat sa-si deschida porturile pentru comerciantii americani. Ulterior, in anul 1858, au fost semnate (sub o presiune uriasa) Tratatele Ansei. In urma acestor tratate, porturile japoneze s-au deschis si pentru comerciantii din tarile enumerate mai sus.
Ce urmari a avut Edictul Sakoku
Efectele pe care politica izolationista de 200 de ani a Japoniei le-a avut, reprezinta un subiect de dezbatere. Un lucru era cert inca de atunci: dupa ce au parasit sogunatul, japonezii au constatat ca tehnologia a evoluat semnificativ in jurul lumii, iar Japonia ramasese cu mult in urma.
Un alt efect il reprezinta pastrarea traditiilor. De multe ori ne intrebam cum reusesc japonezii sa-si pastreze obiceiurile si ii admiram pentru acest lucru. In mod evident, dupa 200 de ani de izolare, moda si cultura japoneza nu au fost influentate de catre societatile vestice.
Cu toate acestea, nu putem preciza cum ar fi aratat Japonia daca accepta sosirea strainilor in loc sa adopte Edictul Sakoku.
Desi pare greu de crezut, in perioada 1603-1868, asadar vreme de 265 de ani, relatiile politice si economice dintre Japonia si restul lumii au fost drastic limitate. Cetatenii din aproape toate tarile lumii aveau interdictia de a intra in Japonia, in timp ce japonezii erau impiedicati sa paraseasca tara.
Inainte ca decretele de izolare a tarii sa intre in vigoare, atractia japonezilor pentru produsele europene a dus la dezvoltarea unui comert fructuos. Produse precum ochelarii de vedere, ceasurile, armele de foc sau tunurile erau la mare cautare in Japonia.
Pentru a intelege contextul care a dus la emiterea edictului, trebuie sa aruncam o privire asupra liderilor acelor vremuri. Unul dintre acestia a fost Oda Nobunaga, un daimyo (un fel de boier) puternic. La fel ca multi dintre japonezi, Nobunaga era fascinat de civilizatia europeana.
In secolul al XVI-lea, lumea era intr-o expansiune rapida. Cel putin pentru acele vremuri. Europa intrase in Perioada marilor descoperiri, iar comerciantii spanioli si portughezi aduceau din ce in ce mai multe bunuri aflate la mare cautare in Japonia (printre care cele pomenite anterior). Dincolo de bunuri, acesti comercianti au adus si un lucru insidios: crestinismul.
Misionarii crestini, precum Francisc Xavier, au fost primii straini care au mers in Japonia pentru a-si propovadui credinta. Misionarii au fost incurajati si sprijiniti de catre guvernele lor sa „lumineze" poporul japonez si chiar Oda Nobunaga a incurajat convertirea japonezilor la catolicism. Lupta sa cu rivalii budisti l-a determinat sa autorizeze activitatea misionarilor catolici din Japonia. In Kyoto, capitala Japoniei la momentul respectiv, o parte semnificativa a populatiei a fost convertita la catolicism.
• CITESTE SI: Morminte vechi de 2.000 de ani, descoperite in Kargazstan, dezvaluie lucruri nestuite despre Drumul Matasii
In timpul domniei lui Toyotomi Hideyoshi, succesorul lui Nobunaga, care a condus Japonia intre anii 1582-1598, punctele de vedere anti-europene au inceput sa apara. In primul rand din cauza atitudinii intimidante a misionarilor.
Armele moderne ale europenilor au semanat indoiala si neincredere in randul japonezilor. Mai mult, in urma cuceririi Filipinelor de catre spanioli, Hideyoshi era convins ca europenii nu sunt de incredere. Motivatiile reale ale europenilor au ajuns rapid in centrul dezbaterilor.
Persecutia crestinilor
In curand, celor care s-au convertit la catolicism li s-a pus la indoiala loialitatea lor fata de Japonia. Acesta a fost inceputul ostilitatilor impotriva influentei europene.
Temerile lui Toyotomi Hideyoshi s-au adeverit. Omura Sumitada, un daimyo crestin, a fost descoperit ca vindea sclavi japonezi in strainatate. Atunci Hideyoshi a ordonat ca toti misionarii crestini sa paraseasca tara. Intrucat japonezii aveau legaturi economice cu acesti comercianti straini, interdictiile nu au fost aplicate in totalitate. Misionarii inca puteau intra in Japonia, declarand ca sunt comercianti.
Picatura care a umplut paharul a fost o informatie primita de catre Hideyoshi de la marinarii spanioli. Acestia din urma i-au adus la cunostinta lui Hideyoshi ca guvernul spaniol foloseste misionarii crestini pentru a castiga teritoriile de peste mari. Intr-o furie oarba, Hideyoshi a ordonat executia prin decapitare a 24 de misionari crestini si a 14 japonezi convertiti.
Persecutiile, executiile si abjurarile fortate au distrus comunitatea crestina in deceniile care au urmat. Hideyoshi a murit la mai putin de doi ani de la acest moment, insa sentimentul anti-european a ramas viu printre japonezi.
Tokugawa Ieyasu a fost cel de-al treilea lider care a facut un pas catre Edictul Sakoku. Imediat dupa preluarea puterii, Ieyasu a emis mai multe directive drastice care au dus la izolarea Japoniei fata de influenta si dominatia altor tari.
Tokugawa Iemitsu, nepotul lui Tokugawa Ieyasu, a fost cel care a implementat de facto Edictul Sakoku, cunoscut si ca „Sogunat" sau „Regat Inchis". Acest decret a fost emis de frica dezastrelor care ar fi putut lovi Japonia in urma ciumei, variolei dar si a religiei.
Japonia avea sa existe din acest moment intr-o izolare totala, iar obiceiurile, ordinea sociala si modul sau de viata aveau sa fie protejate de influenta straina.
Japonezii trebuiau sa ramana in Japonia. Existau reguli stricte pentru a-i impiedica sa plece in strainatate, iar aceste incercari erau pedepsite cu moartea. Europenii care intrau ilegal in Japonia erau, de asemenea, pasibili de pedeapsa cu moartea;
Catolicismul a fost strict interzis. Cei care practicau credinta crestina erau supusi controlului si oricine era asociat cu catolicismul era pedepsit. Pentru a-i depista pe cei care inca practicau crestinismul, se ofereau recompense celor dispusi sa ofere informatii. Prevenirea activitatilor misionare a fost, de asemenea, mentionata. Niciun misionar nu avea voie sa intre in Japonia si, daca era retinut de catre autoritati, risca pedeapsa cu moartea;
Au fost instituite restrictii comerciale si cote stricte pentru a limita comertul exterior la doar cateva porturi. De asemenea, au fost impus restrictii si pentru comercianti. Activitatea comerciantilor chinezi si a companiei olandeze a Indiilor de Est a fost limitata la enclave speciale din portul Nagasaki.[sursa]
Rebeliunea impotriva Edictului
La inceput, totul parea sa functioneze bine, iar pacea a domnit vreme de cativa ani. Cu toate acestea, in anul 1637, roninul (n.r. samurai fara stapan) Shibata Katsuie a adunat rebelii crestini pentru a protesta impotriva Edictului Sakoku. Acest protest s-a transformat intr-o rebeliunie, numita Rebeliunea Shimabara, care a fost cel mai mare conflict civil din Japonia, in perioada sogunatului.
In cele din urma, Katsuie a fost prins si gasit vinovat pentru promovarea dezordinii sociale. Acesta fost decapitat, iar rebeliunea a fost inabusita.
Relatiile cu portughezii au fost rupte in totalitate in anul 1639, intrucat acestia aduceau, in mod clandestin, preoti crestini in Japonia.
Inainte de sogunat, Japonia avea relatii comerciale cu China, Coreea si Europa, importand foarte multe produse. Dupa emiterea Edictului Sakoku, Tarile de Jos (Olanda) era singura tara care avea permisiunea de a patrunde in porturile Japoniei, prin compania Indiilor de Est. Acest lucru insemna ca Japonia putea totusi sa evolueze si sa progreseze. De asemenea, olandezii aduceau arme moderne in Japonia, iar acest lucru era important pentru mentinerea ordinii in sogunat.
In cele doua secole care au urmat, au existat mai multe incercari de a stabili relatii comerciale cu Japonia, din partea unor tari precum Rusia, SUA, Marea Britanie sau Franta. Toate aceste incercari au esuat.
Politica izolationista a Japoniei s-a incheiat brusc, cu cativa ani inainte de era Meiji. In anul 1853, prin Conventia de la Kanagawa, la presiunea comodorului american Matthew Perry, Japonia a acceptat sa-si deschida porturile pentru comerciantii americani. Ulterior, in anul 1858, au fost semnate (sub o presiune uriasa) Tratatele Ansei. In urma acestor tratate, porturile japoneze s-au deschis si pentru comerciantii din tarile enumerate mai sus.
Ce urmari a avut Edictul Sakoku
Efectele pe care politica izolationista de 200 de ani a Japoniei le-a avut, reprezinta un subiect de dezbatere. Un lucru era cert inca de atunci: dupa ce au parasit sogunatul, japonezii au constatat ca tehnologia a evoluat semnificativ in jurul lumii, iar Japonia ramasese cu mult in urma.
Un alt efect il reprezinta pastrarea traditiilor. De multe ori ne intrebam cum reusesc japonezii sa-si pastreze obiceiurile si ii admiram pentru acest lucru. In mod evident, dupa 200 de ani de izolare, moda si cultura japoneza nu au fost influentate de catre societatile vestice.
Cu toate acestea, nu putem preciza cum ar fi aratat Japonia daca accepta sosirea strainilor in loc sa adopte Edictul Sakoku.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.