Fenomenul Pitesti reprezinta unul dintre cele mai cumplite episoade ale represiunii comuniste din Romania postbelica. Desfasurat intre anii 1949–1951, in cadrul Inchisoarea Pitesti, acest experiment de „reeducare" a avut ca scop distrugerea identitatii morale, religioase si intelectuale a detinutilor politici, in principal studenti, prin metode extreme de tortura fizica si psihica. Sub pretextul convertirii ideologice, regimul a incurajat violenta sistematica, umilirea si constrangerea victimelor de a-si denunta convingerile, prietenii si familia, transformandu-le adesea in calai ai propriilor colegi de detentie. Fenomenul Pitesti a fost conceput si tolerat de aparatul represiv al statului comunist, devenind un exemplu unic prin cruzime in intregul bloc est-european.