7 harti antice pe care stiinta nu le poate explica
Trebuie sa fii autentificat pentru a salva filmele favorite
Sapte harti antice care ridica intrebari serioase pentru istoria cartografiei. De la pergamentul lui Piri Reis din 1513 pana la placa de piatra din Epoca Bronzului descoperita in Bretania, analizam fiecare descoperire din doua perspective: pozitia stiintei academice si ipotezele alternative care nu au obtinut consens.
In videoclip sunt analizate:
Harta lui Piri Reis, realizata in 1513 de un amiral otoman pe baza a peste douazeci de surse si descoperita de Gustav Deissmann in 1929 in Palatul Topkapi din Istanbul. Este analizata ipoteza lui Charles Hapgood privind reprezentarea Antarcticii inainte de glaciatiune, publicata in lucrarea sa din 1966, precum si pozitia principala a Library of Congress si UNESCO, potrivit careia Terra Australis era un continent imaginar al cartografilor din secolul al XVI-lea.
Placa Saint-Belec, gasita intr-un mormant din Epoca Bronzului in Finistere in 1900 si identificata ca cea mai veche harta cunoscuta a unui teritoriu specific din Europa abia in 2021. Rezultatele cercetarii au fost publicate in Bulletin de la Societe prehistorique francaise si in Oxford Journal of Archaeology.
Petroglifa Bedolina din valea Val Camonica, Italia — sit al Patrimoniului Mondial UNESCO si unul dintre cele mai vechi planuri topografice din Europa.
Harta lumii realizata de Oronce Fine in 1531 in proiectie cordiforma — este analizata personalitatea matematicianului de curte al lui Francisc I si dezbaterea istorica privind reprezentarea continentului sudic.
Pictura murala de la Catalhoyuk, descoperita de arheologul James Mellaart intre 1961 si 1965. Sunt analizate ambele interpretari: versiunea lui Mellaart despre un plan al orasului si eruptia vulcanului Hasan Dag, sustinuta de datarea eruptiei intr-o publicatie a lui Schmitt si colegilor sai in revista PLOS ONE in 2014, precum si lectura alternativa a lui Stephanie Meece publicata in Anatolian Studies in 2006.
Planisfera sumeriana K8538 din biblioteca regelui Assurbanipal, pastrata la British Museum din Londra. Este prezentata interpretarea academica drept text astronomic ritual, precum si ipoteza inginerilor britanici Alan Bond si Mark Hempsell, potrivit careia aceasta ar consemna observarea unui asteroid.
Harta lui Haci Ahmed din 1559 — o harta venetiana a lumii in limba turca, a carei autenticitate ramane subiect de dezbatere printre istoricii cartografiei.
Toate faptele, datele, numele cercetatorilor si publicatiile stiintifice au fost verificate pe baza unor surse academice deschise. In pregatirea materialului au fost folosite surse ale Library of Congress, UNESCO, British Museum, Muzeului Topkapi, precum si publicatii in Bulletin de la Societe prehistorique francaise, Oxford Journal of Archaeology, PLOS ONE, Anatolian Studies si monografii despre istoria cartografiei.
In videoclip sunt analizate:
Harta lui Piri Reis, realizata in 1513 de un amiral otoman pe baza a peste douazeci de surse si descoperita de Gustav Deissmann in 1929 in Palatul Topkapi din Istanbul. Este analizata ipoteza lui Charles Hapgood privind reprezentarea Antarcticii inainte de glaciatiune, publicata in lucrarea sa din 1966, precum si pozitia principala a Library of Congress si UNESCO, potrivit careia Terra Australis era un continent imaginar al cartografilor din secolul al XVI-lea.
Placa Saint-Belec, gasita intr-un mormant din Epoca Bronzului in Finistere in 1900 si identificata ca cea mai veche harta cunoscuta a unui teritoriu specific din Europa abia in 2021. Rezultatele cercetarii au fost publicate in Bulletin de la Societe prehistorique francaise si in Oxford Journal of Archaeology.
Petroglifa Bedolina din valea Val Camonica, Italia — sit al Patrimoniului Mondial UNESCO si unul dintre cele mai vechi planuri topografice din Europa.
Harta lumii realizata de Oronce Fine in 1531 in proiectie cordiforma — este analizata personalitatea matematicianului de curte al lui Francisc I si dezbaterea istorica privind reprezentarea continentului sudic.
Pictura murala de la Catalhoyuk, descoperita de arheologul James Mellaart intre 1961 si 1965. Sunt analizate ambele interpretari: versiunea lui Mellaart despre un plan al orasului si eruptia vulcanului Hasan Dag, sustinuta de datarea eruptiei intr-o publicatie a lui Schmitt si colegilor sai in revista PLOS ONE in 2014, precum si lectura alternativa a lui Stephanie Meece publicata in Anatolian Studies in 2006.
Planisfera sumeriana K8538 din biblioteca regelui Assurbanipal, pastrata la British Museum din Londra. Este prezentata interpretarea academica drept text astronomic ritual, precum si ipoteza inginerilor britanici Alan Bond si Mark Hempsell, potrivit careia aceasta ar consemna observarea unui asteroid.
Harta lui Haci Ahmed din 1559 — o harta venetiana a lumii in limba turca, a carei autenticitate ramane subiect de dezbatere printre istoricii cartografiei.
Toate faptele, datele, numele cercetatorilor si publicatiile stiintifice au fost verificate pe baza unor surse academice deschise. In pregatirea materialului au fost folosite surse ale Library of Congress, UNESCO, British Museum, Muzeului Topkapi, precum si publicatii in Bulletin de la Societe prehistorique francaise, Oxford Journal of Archaeology, PLOS ONE, Anatolian Studies si monografii despre istoria cartografiei.