Din aceeasi categorie
|
Istoria celor mar mari samurai 581 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
O plimbare prin orasul Tokio in anul 1914 540 vizite - 0 comentarii adaugat de calul |
||||||||||||||||||
|
Alexandr Sergeyevich Nikolsky - tortionar al Securitatii 1.401 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
6/6. Marele Crah din 1929 (partea 6) 1.387 vizite - 0 comentarii adaugat de balas |
||||||||||||||||||
|
Charles de Gaulle 1.438 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Ziua Imnului Romaniei - Muzica si versuri 2.260 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
George Marshall si Planul Marshall 1.311 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Povestea generalului George Marshall 1.209 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
|
Marele incendiu din Londra - Septembrie 1666 1.349 vizite - 0 comentarii adaugat de kafka |
||||||||||||||||||
|
Lucruri putin cunoscute despre CUZA si Unirea din 1859 1.274 vizite - 0 comentarii adaugat de Cozana |
||||||||||||||||||
AnuntulVideo >>
Cultura >> Istorie
Shogun - Marele general care subjuga barbarii din est
| Adaugat de Cozana | 05.04.2013 |  Adauga
la favorite |
912 vizualizari Nota film: 0 / 5 (0 voturi ) |
|||||||||
Sterge
din favoriteTitlul de shogun (de fapt Sei-i-tai shogun, „marele general care subjuga barbarii din est") ca institutie guvernamentala, echivalent cu cel de “generalissim", a fost acordat initial de imparatul Go-Toba (1184-1198) sefului clanului Minamoto, Yoritomo, in anul 1192, astfel conferindu-i puterea militara in stat. Japonia a fost carmuita de shoguni timp de sapte secole, insa doar cinci familii au detinut demnitatea shogunala: Minamoto (1192-1219), Fujiwara (1226-1252), familia imperiala (1252-1338), Ashikaga (1338-1573) si Tokugawa (1603-1868). Familia Fujiwara se trage din clanul Nakatomi, cel care furniza din tata in fiu preotii religiei bastinase Shinto. Clanul Nakatomi va primi dupa revolutia Taika din anul 645, numele de Fujiwara.
Numai un singur daimyo putea la un moment dat sa se bucure de acest titlu. Orice daimyo care se impotrivea shogunului se considera a fi razvratit impotriva tronului, era inlaturat de indata si isi pierdea domeniile.
In a doua jumatate a secolului al XII-lea in Japonia s-a inasprit lupta pentru putere intre doua grupuri ale aristocratiei funciare locale: casa Minamoto, care stapanea pamanturi in partea de nord-est a Japoniei si casa Taira, ale carei domenii erau situate in Japonia de sud-vest. Clanul Minamoto s-a ramificat apoi in numeroase familii cum ar fi: Ashikaga, Tokugawa, Nitta, Kitabatake etc. Casa Minamoto, biruitoare in lupta decisiva de la Dan-no-ura din anul 1185, a inceput, dupa inlaturarea de la puterea reala a imparatului (imparatul va continua sa-si aiba resedinta la Kyoto), sa joace rolul principal in viata politica a tarii. In august 1192, Minamoto Yorimoto a adoptat titlul de shogun si a devenit carmuitorul Japoniei. Resedinta a shogunului si capitala politica a Japoniei a devenit orasul Kamakura. De acum inainte, pana in noiembrie 1867, acest titlul de shogun va fi purtat de detinatorul real al puterii, in timp ce imparatii vor ramane simboluri la Kyoto (shogunii fiind socotiti uzurpatori).
Shogunatul obtinea veniturile, in principal, pe doua cai: prima era impozitul in orez, care se ridica anual la 8 milioane koku (1 koku = 180,38 kg) din productia totala de 28-29 milioane koku pe an. Aceste cifre se refera la inceputul perioadei Tokugawa. Pentru perioada mai tarzie se apreciaza ca productia de orez a Japoniei era de circa 30 milioane koku, din care 4,2 milioane mergeau la familia shogunului si 2,6 milioane la vasalii lui. A doua cale era impozitul asupra mineritului, comerciantilor si artizanilor, care erau insa mici in comparatie cu ceea ce se obtinea din darile in orez ale taranilor. Intrucat agricultura se desfasura pe mici arii, din cele 84 de provincii (kuni), marii nobili provinciali nu au putut acumula destule bogatii ca sa devina un pericol pentru shogun.
Teoria prin care shogunul a exercitat puterea reala si prin care imparatul era tinut in palatul din Kyoto, consta in aceea ca nu se cuvine ca persoana imparatului sa fie contaminata de grijile statului, asa ca el a delegat temporar puterea generalului sau, imparatul ramanand, in teorie, sursa intregii puteri. Cu toate ca tronul imparatului a fost izolat, simtamintele de loialitate ale japonezilor fata de el nu au incetat niciodata. Shogunul a inteles aceasta si l-a inconjurat pe imparat cu un zid aproape impenetrabil de obstructii protocolare si ceremoniale, reusind sa-l tina in izolare si departe de viata politica, astfel ca imparatul sa nu poata interveni si controla evenimentele.
Problema cu care s-au confruntat japonezii sub guvernarile dictatoriale shogunale, a constat in aceea ca daca nu ar fi respectat traditia familiei imperiale ar fi ajuns la propria ruinare, iar daca ar fi aratat respect exagerat pentru ea, si-ar fi pus in pericol propria lor existenta. Acestea nu au avut niciodata puterea de a distruge focarul credintei si traditiei nationale nipone, adica familia imperiala. Mai mult, respectul fata de ea a fost, in realitate, conditia necesara pentru stabilirea si mentinerea propriei sale puteri militare si economice in arhipelag. In acest fel, se explica de ce curtea imperiala a ramas, de-a lungul timpului, un centru unificator pentru toate clanurile (uji) japoneze.
Numai un singur daimyo putea la un moment dat sa se bucure de acest titlu. Orice daimyo care se impotrivea shogunului se considera a fi razvratit impotriva tronului, era inlaturat de indata si isi pierdea domeniile.
In a doua jumatate a secolului al XII-lea in Japonia s-a inasprit lupta pentru putere intre doua grupuri ale aristocratiei funciare locale: casa Minamoto, care stapanea pamanturi in partea de nord-est a Japoniei si casa Taira, ale carei domenii erau situate in Japonia de sud-vest. Clanul Minamoto s-a ramificat apoi in numeroase familii cum ar fi: Ashikaga, Tokugawa, Nitta, Kitabatake etc. Casa Minamoto, biruitoare in lupta decisiva de la Dan-no-ura din anul 1185, a inceput, dupa inlaturarea de la puterea reala a imparatului (imparatul va continua sa-si aiba resedinta la Kyoto), sa joace rolul principal in viata politica a tarii. In august 1192, Minamoto Yorimoto a adoptat titlul de shogun si a devenit carmuitorul Japoniei. Resedinta a shogunului si capitala politica a Japoniei a devenit orasul Kamakura. De acum inainte, pana in noiembrie 1867, acest titlul de shogun va fi purtat de detinatorul real al puterii, in timp ce imparatii vor ramane simboluri la Kyoto (shogunii fiind socotiti uzurpatori).
Shogunatul obtinea veniturile, in principal, pe doua cai: prima era impozitul in orez, care se ridica anual la 8 milioane koku (1 koku = 180,38 kg) din productia totala de 28-29 milioane koku pe an. Aceste cifre se refera la inceputul perioadei Tokugawa. Pentru perioada mai tarzie se apreciaza ca productia de orez a Japoniei era de circa 30 milioane koku, din care 4,2 milioane mergeau la familia shogunului si 2,6 milioane la vasalii lui. A doua cale era impozitul asupra mineritului, comerciantilor si artizanilor, care erau insa mici in comparatie cu ceea ce se obtinea din darile in orez ale taranilor. Intrucat agricultura se desfasura pe mici arii, din cele 84 de provincii (kuni), marii nobili provinciali nu au putut acumula destule bogatii ca sa devina un pericol pentru shogun.
Teoria prin care shogunul a exercitat puterea reala si prin care imparatul era tinut in palatul din Kyoto, consta in aceea ca nu se cuvine ca persoana imparatului sa fie contaminata de grijile statului, asa ca el a delegat temporar puterea generalului sau, imparatul ramanand, in teorie, sursa intregii puteri. Cu toate ca tronul imparatului a fost izolat, simtamintele de loialitate ale japonezilor fata de el nu au incetat niciodata. Shogunul a inteles aceasta si l-a inconjurat pe imparat cu un zid aproape impenetrabil de obstructii protocolare si ceremoniale, reusind sa-l tina in izolare si departe de viata politica, astfel ca imparatul sa nu poata interveni si controla evenimentele.
Problema cu care s-au confruntat japonezii sub guvernarile dictatoriale shogunale, a constat in aceea ca daca nu ar fi respectat traditia familiei imperiale ar fi ajuns la propria ruinare, iar daca ar fi aratat respect exagerat pentru ea, si-ar fi pus in pericol propria lor existenta. Acestea nu au avut niciodata puterea de a distruge focarul credintei si traditiei nationale nipone, adica familia imperiala. Mai mult, respectul fata de ea a fost, in realitate, conditia necesara pentru stabilirea si mentinerea propriei sale puteri militare si economice in arhipelag. In acest fel, se explica de ce curtea imperiala a ramas, de-a lungul timpului, un centru unificator pentru toate clanurile (uji) japoneze.
Semnaleaza o problema
Afiseaza playlist (total video: 0)
Prin utilizarea serviciilor noastre, iti exprimi acordul cu privire la faptul ca folosim module cookie in vederea analizarii traficului si a furnizarii de publicitate.