Avicenna - „Al treilea Aristotel"
Trebuie sa fii autentificat pentru a salva filmele favorite
Avicenna (n. 980, d. 1037) a fost filosof, scriitor, medic si cercetator al naturii siit de origine tadjic-persana. A fost interesat de mai multe domenii, printre care astronomia, alchimia, chimia si psihologia. S-a nascut la 7 august 980, la Afshena, linga Buhara in Persia (acum in Uzbekistan) si a murit la Hamadan, in Iran, in august 1037.
Era denumit de arabi, „al treilea Aristotel".
A scris peste 300 de lucrari, in parte pierdute. A dezvoltat in mod creator unele dintre elementele inaintate ale gindirii aristotelice. El afirma ca lumea exista dintotdeauna, ca si Dumnezeu, din care ar proveni nu ca o creatie, cum sustineau teologii ci ca o emanatie. A afirmat existenta unei legaturi indisolubile intre materie si miscare si a unei legitati naturale universale.
Avicenna a avut o contributie substantiala in domeniul stiintelor naturii (al mecanicii, mineralogiei, botanicii, zoologiei etc) contribuind la pregatirea stiintei experimentale moderne. Opera sa medicala a stat timp de cinci secole la baza studiului medicinii, atit in Orient cit si in Occident.
Lucrarile sale au inceput sa fie traduse in latina in prima jumatate a secolului al XII-lea.
Destinul il aruncase pe Avicenna intr-una din tumultoasele perioade din istoria Iranului, cand noile elemente turcesti schimbau dominatia iraniana din Asia Centrala iar dinastiile locale iraniene incercau sa obtina o independenta politica fata de califatul abbasid de la Bagdad. Insa puterea de concentrare si inzestrarea intelectuala a lui Avicenna au fost intr-atat de puternice incat a fost capabil sa isi continuie munca de creatie, nelasandu-se deloc influentat de turbulentele exterioare.
.
A devenit medicul curtii regale, si s-a bucurat de aprecierea conducatorului pana intr-atat incat a fost numit vizir in doua randuri. Ca de obicei, a suferit de asemenea si reactiile politice si intrigile impotriva sa, fiind nevoit ca o vreme sa se ascunda; la un moment dat chiar a fost intemnitat.
In anul 1023, a fost nevoit sa fuga in Ispahan, unde si-a petrecut ultimii 14 ani din viata sub protectia emirului Alaaddowleh, care l-a insarcinat sa faca noi cercetari in domeniul astronomiei. Moare tot la Hamadan, in luna lui iunie (august, dupa alte surse istorice), anul 1037, pe cand avea doar 57 ani.
Era denumit de arabi, „al treilea Aristotel".
A scris peste 300 de lucrari, in parte pierdute. A dezvoltat in mod creator unele dintre elementele inaintate ale gindirii aristotelice. El afirma ca lumea exista dintotdeauna, ca si Dumnezeu, din care ar proveni nu ca o creatie, cum sustineau teologii ci ca o emanatie. A afirmat existenta unei legaturi indisolubile intre materie si miscare si a unei legitati naturale universale.
Avicenna a avut o contributie substantiala in domeniul stiintelor naturii (al mecanicii, mineralogiei, botanicii, zoologiei etc) contribuind la pregatirea stiintei experimentale moderne. Opera sa medicala a stat timp de cinci secole la baza studiului medicinii, atit in Orient cit si in Occident.
Lucrarile sale au inceput sa fie traduse in latina in prima jumatate a secolului al XII-lea.
Destinul il aruncase pe Avicenna intr-una din tumultoasele perioade din istoria Iranului, cand noile elemente turcesti schimbau dominatia iraniana din Asia Centrala iar dinastiile locale iraniene incercau sa obtina o independenta politica fata de califatul abbasid de la Bagdad. Insa puterea de concentrare si inzestrarea intelectuala a lui Avicenna au fost intr-atat de puternice incat a fost capabil sa isi continuie munca de creatie, nelasandu-se deloc influentat de turbulentele exterioare.
.
A devenit medicul curtii regale, si s-a bucurat de aprecierea conducatorului pana intr-atat incat a fost numit vizir in doua randuri. Ca de obicei, a suferit de asemenea si reactiile politice si intrigile impotriva sa, fiind nevoit ca o vreme sa se ascunda; la un moment dat chiar a fost intemnitat.
In anul 1023, a fost nevoit sa fuga in Ispahan, unde si-a petrecut ultimii 14 ani din viata sub protectia emirului Alaaddowleh, care l-a insarcinat sa faca noi cercetari in domeniul astronomiei. Moare tot la Hamadan, in luna lui iunie (august, dupa alte surse istorice), anul 1037, pe cand avea doar 57 ani.