Printesa Persana Qajar din Dinastia: Simbolul Frumusetii in Secolul al XIX-lea
Printesa Persana Qajar din Dinastia: Simbolul Frumusetii in Secolul al XIX-lea
Fiecare cultura are propriile standarde. Mai mult, timpul afecteaza si el aceste standarde. Ceea ce este frumos s-ar putea sa nu mai fie asa. De exemplu, in cultura persana, definitia frumusetii era diferita de intelegerea occidentala in secolul al XIX-lea. In acele vremuri, printesa persana Qajar era simbolul frumusetii in Iran.
Viata Printesei Persane
Numele ei complet era Zahra Khanom Tadj es-Saltaneh (1883-1936). Era fiica regelui Persiei, Naser al-Din Shah. A fost memorialista dinastiei Qajar. Dinastia Qajar a fost o dinastie regala iraniana de origine turcica, in special din tribul Qajar, care a domnit asupra Iranului din 1789 pana in 1925. A avut patru copii, doua fiice si doi fii de la sotul ei, Amir Hussein Khan.
In secolul al XIX-lea, trasaturile masculine erau apreciate la femei. In plus, trasaturile feminine erau apreciate la barbati. Asadar, femeile aveau sprancene si mustati dese. Si asta era atractiv pentru acea epoca. Din aceasta cauza, multe femei foloseau rimel pentru a-si intari trasaturile. In schimb, barbatii incercau sa fie supli si delicati.
Desi, prin interactiunea sporita cu lumea occidentala, standardele de frumusete s-au schimbat de cand a aparut o femeie care ar trebui mentionata atunci cand se vorbeste despre frumusetea persana in secolul al XIX-lea.
De la Universitatea din Teheran la Harvard, viata ei este subiect de studii academice.
Zahra a fost o feminista pioniera in epoca sa. A fost unul dintre membrii fondatori ai Anjiman Horriyyat Nsevan (Societatea pentru Libertatea Femeilor). De asemenea, a fost o femeie intelectuala, scriitoare, pictorita si activista.
Zahra a lucrat pentru drepturile femeilor in Iran si a fost prima femeie la curte care si-a dat jos hijabul si a purtat haine occidentale. De asemenea, memoriile sale au fost publicate sub titlul „Crowning Anguish: Memoriile unei printese persane de la harem la modernitate 1884 – 1914", editate cu o prefata de Abbas Amanat.