Tarile de Jos (denumite informal Olanda dupa una din regiunile lor; in neerlandeza Nederland, in frizona Nederlan) este o monarhie constitutionala, stat membru fondator al Beneluxului si al Uniunii Europene, situat in nord-vestul Europei in vecinatatea Marii Nordului, Belgiei si Germaniei, incluzand alaturi de Regatul Tarilor de Jos si cateva colonii.
Numele colocvial de Olanda, sub care mai sunt cunoscute Tarile de Jos, acopera insa doar o parte din teritoriul tarii, anume provinciile Olanda de Nord si Olanda de Sud. Locuitorii Tarilor de Jos sunt numiti in engleza Dutch, nume derivat de la aceeasi radacina ca germana deutsch, adica "germani". Limba neerlandeza este forma literara a germanei plate, limba vorbita ca dialect in nordul Germaniei.
Un sfert din teritoriul Tarilor de Jos se afla sub nivelul marii cu altitudine medie, statul avand cea mai joasa altitudine din lume. De asemenea este una dintre tarile cele mai dens populate din lume. Este cunoscuta pentru digurile, morile si lalelele sale, dar si pentru toleranta sa pe plan social. Este membra NATO si UE. Pe teritoriul sau se afla sediul Curtii Penale Internationale
Capitala Tarilor de Jos este Amsterdam. Amsterdam este capitala oficiala conform Constitutiei. La Haga (neerlandeza Den Haag, sau oficial ’s-Gravenhage) se afla sediul guvernului, resedinta regala, precum si cea mai mare parte a ambasadelor.
Sub Carol Quintul, imparat al Sfantului Imperiu Roman si rege al Spaniei, regiunea face parte din cele 17 Provincii ale Tarilor de Jos, care includeau si Belgia actuala. Dupa ce si-a obtinut independenta in 1648, Olanda a devenit o mare putere maritima si economica in secolul XVII. Aceasta perioada, in timpul careia Olanda si-a creat colonii si dependente in lume este cunoscuta ca si secolul de aur.
Dupa ce a fost integrata in Imperiul Francez de Napoleon, in 1815 prin Congresul de la Viena a fost creat un Regat impreuna cu Belgia si Luxemburg. Belgienii au devenit independenti incepand cu 1830, ca si luxemburghezii.
Una dintre Tarile de Jos, Olanda nu are o istorie unificata pana in secolul al XV-lea. Regiunea vestica a Rinului, formata ca parte a provinciei romane a Germaniei de Jos, a fost locuita de catre Batavi. Aproape intreaga arie a fost cucerita in secolele XIV-XV de catre franci, care, odata cu destramarea Imperiului Carolingian, au trecut, in majoritate, in regatul francez si, in acest fel, la Marele Imperiu Roman. Contii Olandei au fost unii dintre cei mai puternici lorzi medievali ai regiunii, langa vecinii lor sudici din Brabant si contii Flandrei. In secolele XIV si XV, Flandra, Olanda, Zeelanda, Gelderland si Brabant au trecut sub puternicii stapani ai Burgundiei, care controlau virtual toate Tarile de Jos. Cu toate acestea, orasele si porturile olandeze erau slabe din punct de vedere economic fata de prosperitatea comerciala si centrele industriale ale Flandrei si Brabantului. Cu toate acestea, toti erau parte a Ligii Hanseatice si se bucurau de anumite privilegii. In 1477, Mary a Burgundiei a restaurat toate libertatile interzise de catre predecesorii ei. Mariajul sau cu arhiducele Maximilian (imparatul Maximilian de mai tarziu) a adus Tarile de Jos in casa Imperiului Habsburgic. Charles al V-lea le-a dat, in 1555, fiului sau, Philip al II-lea al Spaniei. In acel timp, provinciile de nord au ajuns la prosperitate economica.
Lupta cu Spania a fost incheiata in razboiul de 30 de ani (1618-1648), dupa care a fost recunoscuta independenta Provinciilor Unite in tratatul de pace de la Westfalia. In 1648, Spania a cedat, de asemenea, nordul Brabantului cu Breda si o parte din Limburg cu Maastricht. Luptandu-se inca pentru independenta si implicati in lupta dintre Calvinism si Protestantism, olandezii si-au pus temelia imperiului lor comercial si colonial. Compania Indiei de Est olandeze a fost infiintata in 1602 si Compania Indiei de Vest olandeze, in 1621. Caderea Antwerpului sub regulile si drepturile spaniole de a controla estuarul Scheldt le-a oferit suprematie porturilor olandeze, in special Amsterdamului. Comerciantii olandezi au negociat pe fiecare continent si au acaparat piata schimbului. Provinciile unite si-au deschis portile pentru refugiatii religiosi, in special evrei portughezi si spanioli, dar si hughenotilor francezi, care au contribuit la prosperitatea Olandei in secolul al XVII-lea.
Cu bogatia materiala a venit si o epoca culturala de aur. Rembrandt, Vermeer, Jacob van Ruisdael, Frans Hals si multi altii au dus arta olandeza pe culmi. Universitatea Leiden a castigat renume european, filozofii Descartes si Spinoza, precum si juristul Hugo Grotius, au fost activi in Provinciile Unite. Printul Frederick Henry, care l-a inlocuit dupa moartea fratelui sau, Maurice, in 1625, ca sef de stat(Stadhouder), a fost, la randul sau, urmat de catre fiul sau, printul William al II-lea, in 1647. Moartea acestuia de variola in 1650, a deschis calea pentru oponentii Casei de Orania pentru a-si relua drepturile asupra provinciilor si a statului, in general. Jan de Witt, liderul politic al statelor olandeze, care a fost ales in 1652, a condus Republica Olandeza pentru urmatorii 20 de ani. Pentru a preveni recastigarea autoritatii de catre printul William al III-lea de Orania, de Witt, prin edictul din 1667, a incercat sa abroge postul de sef al statului in Olanda si sa indeparteze casa de Orania de putere. Insa, in ciuda prevederilor edictului, in urma dezastruosului razboi din 1672 cu Franta si Anglia Wilhem al III-lea a fost ales sef al republicii olandeze, ceea ce a dus la caderea lui de Witt.
O succesiune de rǎzboaie[modificare sursa]
Administrarea lui de Witt a fost in mare masurǎ ingreunata de catre razboaiele Olandei cu Anglia (1652-54, 1664-67), aparitia primelor acte de navigatie engleze (1651) si rivalitatea comerciala olando-engleza. Tratatul de la Breda (1667) a fost avantajos pentru Olanda, care a castigat privilegii de negot si i-a fost recunoscuta posesia Surinamului. Olanda a ajuns in varful puterii politice formand in 1668 Tripla Alianta cu Suedia si Anglia, fapt care l-a fortat pe Louis XIV al Frantei sa opreasca razboiul impotriva Spaniei.
Bǎtǎlia de patru zile, o stralucitǎ victorie a Provinciilor Unite asupra flotului englez
Louis XIV s-a razbunat, incepand in 1672 al treilea razboi olandez in care Franta a luat Tarile de Jos. In aparare, olandezii si-au deschis digurile si au inundat tara, creand un baraj pentru apa care virtual era impenetrabil. De Witt a cautat sa negocieze pacea dar a fost ucis de catre o multime a urmasilor Portocalei. Sefia de stat a fost reinstaurata lui William III (de asemenea rege al Angliei dupa 1689). Razboiul a devastat provinciile dar prin tratatul de la Nijmegen (1678–79), olandezii au obtinut o importanta concesiune din partea Frantei
Olanda a luptat din nou cu Louis XIV in Razboiul Marii Aliante (1688–97) si in Razboiul Succesiunii Spaniole. La moartea lui William III sefia de stat a fost inca o data suspendata si statul general a recuperat controlul asupra guvernului dar, in 1747 partidul republican a pierdut puterea si William IV de Orania a devenit ereditar sef de stat. In secolul 18 legatura comerciala, militara si culturala a Provinciilor Unite in Europa au scazut in timp ce cele ale Frantei si ale Angliei au crescut. Olanda s-a aliat cu Anglia in revolutia Americana si ca rezultat a pierdut mai multe colonii prin Tratatul de Pace de la Paris 1783. In 1806 Napoleon I a infiintat Regatul Olandei si l-a facut pe fratele sǎu, Louis Bonaparte, rege. Bonaparte a fost detronat in 1810 si regatul a fost anexat de catre Franta.